Picturi uriaşe împodobite cu lalele roşii ca sîngele, portrete de tineri cu figuri încremenite sau uşor zîmbitoare, portrete ale imamului Hossein, ucis la Kerbala, şi ale liderului revoluţiei islamice, Ruhollah Khomeini. Sînt martorii tăcuţi ai vieţii care pulsează zi de zi în oraşele iraniene. Iranienii trăiesc contemplînd moartea, contemplîndu-i pe martiri. "Sîntem mord parast, ne venerăm morţii; fie că au murit acum 1400 de ani, ca imamul Hossein, fie că sînt rudele noastre căzute în războiul cu Irakul, morţii noştri sînt cu noi în fiecare clipă" " îmi spune o prietenă iraniană. Cei morţi în războiul cu Irakul sînt shahid, adică martiri, la fel ca imamul Hossein, după modelul lui.

Industrie pentru morţi şi vii. În jurul cultului martirilor, în republica islamică s-a dezvoltat o adevărată industrie. Străzile poartă nume de martiri din războiul cu Irakul. Fiecare zid de clădire gol este imediat acoperit de o pictură care să le aducă permanent aminte iranienilor că, pentru ei şi pentru credinţă, au murit taţi, soţi, fraţi. În marele bazar din Teheran se vînd goblenuri şi postere ale imamului Hossein, atît de îndrăgit de iranieni. Nu există magazin ori prăvălie fără un portret al imamului Hossein ori al liderului revoluţiei, Khamenei, fie cu priviri impunătoare, fie cu un zîmbet cald, norişori albi în fundal, flori şi mult verde " culoarea islamului. Femeile îşi recunosc în şoaptă pasiunea pentru acest imam tînăr şi frumos, ucis mişeleşte de califul Yazid: "Nu le putem ierta sunniţilor că ni l-au ucis pe imam, era atît de tînăr, atît de credincios şi de frumos, un bărbat adevărat" " spune o femeie în chador şi scoate de sub faldurile negre un medalion cu portretul imamului. Un bărbat tînăr, cu o coamă bogată neagră, sprîncene arcuite, îmbinate deasupra nasului acvilin, buze fine, ochi pătrunzători, tenul alb ca laptele. În păr are o pană verde, culoarea isl