Stimate domnule Cosaşu " sînt cea de-a două fiică a colonelului pensionar Roibu, de profesiune agent literar; e o meserie pe care " după cum o ştiu de la tatăl meu " nu o agreaţi. Vă înţeleg, totuşi nu doar în această a doua calitate vă scriu. Ca o cititoare care a avut la dispoziţie "biblioteca inteligentă" cu care tata se mîndreşte pe drept*, vă cunosc atît Supravieţuirile, cît şi vieţuirile mărunte, impure şi simpliste prin care aţi încercat să existaţi literar între cele două războaie mondiale, al doilea, propriu-zisul, şi al treilea, cel rece. Nu e cazul aici să vă spun ce cred despre ele " am o anume intuiţie în ce priveşte veleităţile dvs. de a ajunge pe piaţa mondială. O păstrez pentru mine " "e o problemă întrucîtva psihologică", după expresia inenarabilului general Epanşcin din Idiotul. Această trimitere îmi permite să vă comunic că în casă eram numită "rusoaica familiei", fiindcă nu acceptam pe nimeni mai presus de Gogol, Tolstoi, Dostoievski şi Cehov, plus cei din raftul al doilea " un Lermontov, un Turgheniev, un Cernîşevschi din care (nu o să vă supăraţi, pe mine m-a bucurat) se inspiră teoria dvs. despre frumosul şi urîtul care trăiesc şi fecundează în fiecare lift şi la fiecare colţ de stradă.

Cred că această sumară autoreferinţă e un bun punct de plecare pentru a vă transmite o informaţie de ultimă oră, sperînd să vă economisesc din complicaţiile morale şi poştale în care vă zbateţi. Am fost aseară la un eveniment, cum vă place să numiţi tot ce trăiţi: lansarea primului volum (1948-1956) din Antologia ruşinii în presa românească (1948-1989). Era adunată acea lume bună profund anticomunistă în care străluceau deja cheliile unor personalităţi care demult, demult, colaboraseră intens în presa ceauşistă mai mult sau mai puţin intelectuală.

Au vorbit bine, între ţeapăn şi vehement, fără să atingă indecenţa: un specialist cîndva într-un G