Investiţia Renault în România, demarată pe 2 iulie 1999, a generat o creştere impresionantă a industriei auto pe orizontală. Peste 130.000 de locuri de muncă depind acum de Dacia. Un nou propulsor de 1,2 litri pentru gama Dacia, încă un model, Stepway, şi întârzierea lucrărilor la centrul tehnic de la Titu sunt doar trei dintre ultimele veşti venite dinspre tandemul Dacia-Renault. Dacă în perioada 1999-2004 despre cel mai mare producător autohton de automobile se auzea doar sp
Investiţia Renault în România, demarată pe 2 iulie 1999, a generat o creştere impresionantă a industriei auto pe orizontală. Peste 130.000 de locuri de muncă depind acum de Dacia.
Un nou propulsor de 1,2 litri pentru gama Dacia, încă un model, Stepway, şi întârzierea lucrărilor la centrul tehnic de la Titu sunt doar trei dintre ultimele veşti venite dinspre tandemul Dacia-Renault. Dacă în perioada 1999-2004 despre cel mai mare producător autohton de automobile se auzea doar sporadic, în ultimii cinci ani, aproape în fiecare lună, ştirile despre investiţia franceză din România au stârnit discuţii aprinse.
„Românii au o relaţie ambivalentă faţă de marca Dacia: pe de o parte, persistă în memoria recentă imaginea vechii mărci şi a vechii game de modele. Pe de altă parte, începe deja să-şi croiască drum şi să se instaleze, prin noua noastră gamă, o imagine diferită, în care se reflectă atuurile reale ale modelelor noastre. Probabil că va mai dura ceva timp până când prima componentă a percepţiei românilor despre Dacia se va estompa definitiv“, a declarat, pentru Capital, François Fourmont, şeful afacerilor Renault din România.
În numai zece ani, de soarta mărcii Dacia au ajuns să depindă peste 13.000 de angajaţi ai uzinei producătoare de automobile, încă 100.000 de români care lucrează la companiile furnizoare şi alte zeci de mii de posesori ai autovehiculelor produse la M
