Faptul ca, mai ales in anii electorali, politicienii incearca sa traga toate foloasele cu putinta de pe urma Bisericii nu mai mira pe nimeni.

Dupa cum nu mira nici felul in care inaltii prelati accepta legaturile, cel mai adesea nepotrivite, cu clasa politica, mai ales cu zona puterii, pentru a mulge cat mai mult, la randul lor, de pe urma fatarniciei celor cu painea si cutitul in mana.

Dar lipsa mirarii nu inseamna si lipsa ingretosarii. Dimpotriva, sarbatoare dupa sarbatoare, intronizare dupa intronizare, praznic dupa praznic, parastas dupa parastas, greata este tot mai mare.

Cu Emetiralul langa ei, s-au uitat probabil si multi dintre romani la scenele de la intronizarea episcopului Sloboziei si Calarasilor, Vincentiu Ploiesteanu, unde s-a inghesuit crema politicii.

Traian Basescu n-a pierdut ocazia unui discurs in Biserica, bine macar ca nu unul de afurisire a jurnalistilor. George Becali a stat cu fruntea in pamant, patruns, pasamite, de greutate propriei credinte. Vadim Tudor, de-abia revitalizat, nu putea lipsi, precum martie din Post, de la un carnaval politico-mediatico-religios. PRM i-a trimis la actiune si pe Codrin Stefanescu si Marius Marinescu, iar liberalii pe Dan Motreanu. Asta ca sa amintim doar figurile cele mai cunoscute. Dar nu e nicio problema!

Insusi noul episcop si-a inceput cuvantarea cu o trimitere socant de lumeasca la programul de anvelopare a blocurilor pastorit de ministrul Vasile Blaga, prezent si el in cuvioasa asistenta.

Totul a fost pastorit de insusi patriarhul Daniel, fericit la randu-i ca nu pleaca cu mana goala de la festin: catedrala Mantuirii Neamului a mai facut un pas inainte. Asadar, toata lumea a fost fericita, probabil si parte din popor, multumit ca vede atata evlavie la alesii sai.

Evlavie? Ce-o avea evlavia cu toate acestea?

Nici