La 80 de ani, bătrânul se trezeşte în fiecare dimineaţă la ora cinci şi pleacă la cosit pentru a-şi alina durerile sufletului şi a pentru a respira mireasma dulce a fâneţelor.
Bătrânul spune că pentru el munca este un refugiu şi un mod de viaţă pentru a le oferii celor dragi toate lucrurile de care au nevoie pentru un trai decent. Discuţia cu Ion Grigoroiu sau Oică, aşa cum îi spun toţi cunoscuţii, este una simplă şi plină de haz, pentru că bătrânul este un om înzestrat cu mult umor. „Taică la viaţa mea am făcut multe lucruri bune şi rele, dar munca a fost întotdeauna pe primul plan. Am avut o singură fiică şi pentru ea aş fi făcut orice, numai ca să nu-i lipsească nimic”, spune moş Ion. Născut şi crescut la ţară, într-o zonă frumoasă, de deal, cu multe păşuni şi ogrăzi de pomi fructiferi, moş Oică a muncit de mic. „Părinţii mei m-au învăţat că pentru a avea totul în viaţă trebuie să muncesc, să mă descurc singur şi să nu cer ajutorul nimănui...iar eu le-am urmat sfatul”.
Muntele, cel mai bun prieten
Pentru că i-a plăcut foarte mult natura şi agricultura, nea Oică a plecat de tânăr la munte ca să îşi câştige existenţa. Muntele a fost cel mai bun prieten al său şi oaza sa de liniştie. „Am trăit vremuri grele, când nu aveai practic cum să câştigi un ban, pentru că nu aveai unde să te angajezi. În acea perioadă, muntele a devenit aliatul meu. Acolo am fost angajat şi am făcut tot ce se putea, de la defrişări şi tăieri de lemne la colectări de fructe de pădure”, povesteşte bătrânul. Lucrul pe care l-a făcut cu cel mai mare drag, toată viaţa sa, a fost cositul fânului, vara. „Mi-a plăcut să mă trezesc la cinci dimineaţa, să îmi iau coasa şi să plec la câmp. Mireasma fânului proaspăt cosit şi fâşâitul coasei pe firele de iarbă m-au calmat de toate durerile sufletului”. Acum la vârsta de 80 de ani, bătrânul se trezeşte cu nopatea în cap, îşi ia cosa