Cunoscută de toată lumea sub numele de Casa de Cultură, frumoasa clădire din parcul municipal s-a vrut, de la început, un loc de emancipare, un spaţiu privilegiat pentru pentru teatru, muzică şi baluri de modă veche. Acum 120 de ani, pe faţada actualului Centru Cultural Municipal scria „Bistrizer Gewerbeverein” – adică asociaţia meseriaşilor bistriţeni. Cunoscută de toată lumea sub numele de Casa de Cultură, frumoasa clădire din Parcul Municipal a avut de la început rolul pe care i-l sugerează şi numele: cultural. Organizaţiile meseriaşilor din Bistriţa, precum şi oamenii obişnuiţi, alături de intelectuali şi oameni de cultură s-au străduit ca aici să existe în permanenţă spectacol. Prima mare victorie a celor implicaţi în emanciparea culturală a oraşului a fost orchestra simfonică , care, în 1912,  a apărut pe scenă cu opereta „Liliacul” de Johan Strauss. Pe atunci, orchestra a fost onorată de prezenţa a doi solişti ai Operei din Viena.

Trupe de teatru şi de dansuri româneşti, maghiare şi germane, fanfare, coruri, teatru de păpuşi, orchestre, toate s-au perindat şi au fost aplaudate decenii de-a rândul prin sala de spectacole a Casei de Cultură. Pe vremuri, regretatul Misiuga era un tânăr mânuitor de păpuşi la teatrul de păpuşi „Nichipercea”, care, în prezent îi poartă numele. Astăzi, la Centrul Cultural Municipal „George Coşbuc” îşi desfăşoară activitatea ansamblul de dansuri populare „Cununa de pe Someş”, corul de cameră „Apassionata”, ansamblul de dansuri populare maghiare „Arvalanghaj” ş.a.

Balurile de modă veche

Printre cei care cu „amintiri de epocă” privind Casa de Cultură se numără şi Oscar Skrabel, care îşi aduce aminte de balurile mascate de modă veche, dar şi de utilitatea terasei dinspre parc a clădirii, care pe vremuri era plină de viaţă şi de rumoare.

„Pe vremea când terasa dinspre parc a Casei de Cult