"In loc sa dai foc comitetelor de partid, formeaza comitete proprii; in loc sa implori cenzura sa fie induratoare, publica-ti cartile in afara razelor de actiune a cenzurii; in loc sa te lamentezi ca in scoli se preda o istorie falsificata, organizeaza seminarii si preda istoria adevarata", scrie la un moment dat Adam Michnik intr-un eseu din volumul lansat la recent incheiata editie a Tirgului de Carte Bookfest, Marturisirile unui disident convertit (Editura Polirom, 2009). Si acesta este intr-adevar un alt punct de vedere. Mai ales aici unde sentimentul razbunarii si dorinta de a ne lua revansa fata de trecut sint puternice si aproape de nestavilit. Poate represiunea comunista in Polonia nu a fost precum cea din Romania. Poate are dreptate Vladimir Tismaneanu si tot ce aveam nevoie era ca macar cineva din vechiul aparat represiv sa iasa in fata acum si sa isi ceara scuze (nu sa vineze functii politice, am putea adauga). Cu siguranta are dreptate si cind spune ca, totusi, "in Polonia a avut loc un simulacru de proces al comunismului, in timp ce in Romania asasinii lui Gheorghe Ursu se plimba liberi printre noi". Dar ca sa poti adopta pozitia lui Adam Michnik ai nevoie de ceva mai mult de atit. Adam Michnik vine si spune DA amnistiei si NU amneziei atunci cind este vorba de comunism. Spune ca ii poate ierta, chiar daca nu uita. S-a opus lustratiei si, mai mult, incearca sa-i inteleaga si, mai ales, este dispus sa-i inteleaga. In ciuda faptului ca, la rindul sau, a fost o victima. Prima oara a fost inchis la 18 ani, a stat trei ani dupa gratii, a doua oara este impins in inchisoare de „legea martiala". A fost o victima, dar a scapat de acest complex al victimei si nu se poarta ca si cum ar fi fost una. Toti cei care il vad pe Michnik vorbesc de aerul sau normal. Dar dincolo de aparente - ca poarta sandale, blugi si camasa in carouri - este vorba si de ceea ce iti tran