A împărţi dreptatea este o provocare căreia îi face faţă cu succes, chiar dacă ritmul de lucru îi impune să intre în sală şi cu câte 100 de dosare pe şedinţă. Alina Anton este o persoană căreia seriozitatea profesiei nu i-a afectat personalitatea puternică, spontaneitatea şi energia pe care trebuie să o emane un tânăr la 31 de ani. Toate acestea îi sunt atuuri care, coroborate cu o ambiţie de fier, o propulsează spre o carieră de excepţie în magistratură. „În familia mea nu mai există nicio persoană care să aibă tangenţă cu dreptul. Toţi s-au orientat spre latura de real. Şi eu am absolvit un liceu de informatică şi am avut o mare plăcere pentru matematică, numai că nu am mers în direcţia asta. Am vrut să urmez facultatea de matematică, dar la sfatul părinţilor mei am abandonat ideea, deoarece nu prea aveam ce face cu asta, decât, eventul, să devin profesor. Prin clasa a XI-a m-am gândit ce să fac şi cred că am ales ce era mai greu la momentul respectiv. Mie îmi place să mă pun la încercare”, povesteşte Alina Anton. A urmat cursurile de drept şi în anul 2001 a ajuns judecător stagiar la Sibiu. Apoi a ajuns la Judecătoria Vălenii de Munte, la Judecătoria Ploieşti şi la Tribunalul Prahova. La 1 septembrie 2007 a fost delegată preşedinte al Secţiei Civile a Tribunalului Prahova, iar la 1 ianuarie 2008 şi-a început mandatul ca vicepreşedinte a acestei instanţe, în urma concursului de promovare în funcţii de conducere. A fost la vremea respectivă şi este, încă, cel mai tânăr vicepreşedinte de tribunal din ţară.

Reţinerea părinţilor

„Părinţii nu au fost de acord să dau la drept, deoarece era foarte mare concurenţa. Ulterior au fost foarte încântaţi. Când am dat la Institutul Naţional al Magistraturii, pentru a deveni judecător, am fost 44 pe loc. Mi-am verificat răspunsurile date şi-mi calculasem o anumită notă. M-am uitat direct la nota respectivă şi