Teatrul-dans a fost o provocare, o pasiune care continuă să fie şi azi modul de exprimare al actorului Laurenţiu Nicu.

Povestea de viaţă a celui care astăzi e condus de dragostea pentru arta dansului şi a teatrului a început pe vremea „Vedetelor cu ghiozdan“. Un concurs pentru copii, în care cei mici trebuia să se supună unor probe de recitare, dans şi cântec. Acesta a fost începutul drumului pentru Laurenţiu Nicu. A reuşit să urce pe cea mai înaltă treaptă a podiumului şi tot atunci, la zece ani, s-a născut dorinţa de a fi actor, cu toate că la acea dată semnificaţia cuvântului nu era cunoscută. Existau doar senzaţiile plăcute de a te afla în lumina reflectoarelor, de a primi aplauzele, de a te putea mişca în voie, fără restricţie.

Ideea unui om cu dragoste de teatru, George Călugăru, de a-i reuni pe cei mai buni participanţi într-un club a fost altă etapă importantă în viaţa celui care astăzi încântă publicul cu evoluţiile sale. În acest context, au început să se pună cap la cap detaliile spectacolelor de umor, care aveau să ia drumul şi altor oraşe în care se desfăşurau concursuri de gen, cu membri ai juriului din rândul actorilor adevăraţi. În acele momente, în care mai-marii artei apreciau efortul tinerilor care se jucau de-a teatrul, tânărul Laurenţiu Nicu a ştiut că acesta e drumul pe care va merge. Şi pentru că dansul îl atrăgea ca un magnet, actorul de azi a combinat arta teatrală cu dansul. Era alt mod de exprimare pe care şi-ar fi dorit să-l exploateze.

Drumul spre scenele adevărate

„În liceu, povestea cu trupa de divertisment s-a topit, dar nu şi pasiunea pentru dans şi teatru“, aşa că paşii au mers cu încredere pe acelaşi drum. Admiterea la facultate, participarea la emisiunea concurs „Bravo, bravissimo“, timp în care „am avut de furat de la ansamblul de balet al emisiunii“, toate au fost „cărămizi“ care au pus