Dacă bani mulţi în joc nu sînt, nimic nu pică: nici presă, nici televiziune
În revărsarea de ştiri, reportaje, dezvăluiri şi poveşti de vacanţă despre revoluţia de la Steaua şi convulsiile de la Dinamo, se strecoară din cînd în cînd, parcă scuzîndu-se de deranj, şi cîte o veste de la Unirea Urziceni. Cîte o veste care nici nu înroşeşte şi nici nu albăstreşte hîrtia de turnesol. Adevăratele ştiri din curtea campioanei sunt acelea care ne spun ce nu se poate, ce nu se întîmplă şi ce n-o să fie, adică transferuri, terenuri austriece şi mare bal mare. Poţi să crezi că se complotează ceva. În fapt, nu prea e nimic de scris şi de transmis de la Unirea, pentru că şi atunci cînd aici se petrece un lucru interesant, el se petrece ori la modul serios, ori gratis, ori cu bani puţini.
Acesta-i misterul fotbalului de piaţă: unde nu se mişcă mulţi bani în fel şi chip, nu e niciun alt gen de mişcare, de natură să alerteze presa scrisă şi televiziunea. Adevăratul subiect la Unirea nu e titlul, ci Dan Petrescu. Fără ambiţiile britanice ale acestuia, subiectul Bucşaru ar fi rămas şi mai cufundat în discreţie, iar subiectul Mihai Stoica n-ar mai fi apucat să devină încăodată subiect.
Dan Petrescu însă nu vorbeşte, Dan Petrescu tace englezeşte, cînd nu bombăne româneşte, şi face nemţeşte. Încă un fapt care descurajează piaţa balcanică a ştirilor e situaţia bugetului la Unirea. O campioană cu banii număraţi nu-i niciunde în lume o provocare. Unirea Urziceni e mai degrabă o istorioară pentru Săptămîna financiară şi Money Chanell, la secţiunea afaceri mijlocii de succes, decît pentru Gazeta Sporturilor. Între retur şi tur, pasionează căderile, eşecurile, falimentele şi anchetele penale. Ia să fi fost Bucşaru subiect penal în locul lui Penescu şi Făcăleaţă, ce-ar mai fi sărit de fund în sus alde Borcea, Turcu, Rednic, Paszkany şi Copos!
Unirea a fost subiect naţion
