Deşi principiul reciclării deşeurilor electrice, electronice, electrocasnice, IT&C ori de surse de iluminat este „poluatorul plăteşte“, taxa de Timbru Verde o plătim noi, cumpărătorii produselor. Unde se duc şi pe ce se cheltuiesc aceşti bani puteţi afla în cele ce urmează.

Atât legislaţia europeană, cât şi cea românească prevăd o serie de norme pentru a proteja mediul şi obligă producătorii de echipamente electrice, electronice şi electrocasnice (DEEE), surse de iluminat sau produse IT&C, importatorii sau firmele care asamblează, căci tot activitate de producţie se cheamă, să colecteze, să recicleze şi să valorifice produsele scoase din uz. Teoretic, reciclarea este o cheltuială pe care producătorul este obligat să şi-o asume. Pentru a acoperi aceste cheltuieli, producătorii, importatorii sau vânzătorii au posibilitatea legală de a cere o sumă de bani clienţilor, la vânzare, sub forma unui adaos la preţul produselor. Se preferă ca acest adaos să fie clar evidenţiat. Este o taxă vizibilă separat. Se aplică tuturor produselor din categoriile amintite şi, dacă la asta vă gândiţi, plata ei nu poate fi evitată. Timbrul Verde. Este taxa pe care o plătim pentru a finanţa activităţile de protejare a mediului.

Asociaţii nonprofit, finanţate de această taxă

Trebuie spus că taxa de Timbru Verde nu intră în categoria profiturilor vânzătorilor sau producătorilor. Aceştia sunt obligaţi prin lege să protejeze mediul înconjurător. Sistemul la care s-a ajuns în prezent, astfel încât obiectivul de mediu să fie atins, dar vânzătorii, îndeosebi cei mici, să nu „geamă“ sub povara obligaţiei, poate fi rezumat simplu: asociaţii nonprofit cu destinaţie specială. Producătorii sau importatorii s-au înrolat liber, în funcţie de alegerea fiecăruia, în asociaţii pe umerii cărora s-a mutat responsabilitatea reciclării. Sunt mai multe asociaţii de acest fel în Rom