Oprah Winfrey (ironică, dar enervată pe dedesubtul ironiei): Spune-mi, Michael, de ce şi cum se face că ai devenit alb la piele?
Michael Jackson (foarte rănit de întrebare; vocea aproape îi suspină): Pentru că, Oprah, am o boală de piele, care pur şi simplu îmi distruge melanina cutanee, deci negreala mi se dizolvă şi devin alb. Crede-mă, nu e intenţionat.
(Oprah intervievându-l pe Michael Jackson în 1993, după ce "albirea" lui devenise bârfa nr. 1 a culturii pop)
Îmi pare rău ca s-a stins Michael Jackson. Eram un fan.
Michael Jackson a devenit un star gigantic la începutul anilor '80. Scriam multe scenarii la Hollywood în acei ani. În viaţa mea hollywoodiana, să fiu la curent cu cultura pop e o obligaţie profesională.
Serile, în anii '80, dădeam drumul la televizor şi urmăream canalul MTV, ca să-l văd pe Michael Jackson. Ce-mi plăcea la el? Afară că era un entertainer excepţional, viaţa lui era o explozie nesfârşită de neaşteptat şi nefiresc. Dansa pe scenă cu o energie asudată şi cuceritoare; era negru ca tuciul, dar în faţa lui obstacolele vieţii, inclusiv cele de rasă, parcă cădeau de la sine.
La 10 ani era starul formaţiei Jackson Five; după opinia mea, fără el, cei patru fraţi ai lui n-ar fi avut nici un viitor în muzică ori pe scenă. Idem tatăl lui, care era impresarul grupului. Junele Mozart pop din Gary, Indiana ducea în spate toată familia.
Michael Jackson a devenit o sursa de legendă foarte devreme. Maltratat ca şi copil de papa Joe Jackson - bătut cu cureaua, îmbrâncit, insultat, a precizat Michael în interviul dat lui Oprah în 1993, de tatăl-impresar care îl silea să exerseze istovitor în studio când alţi copii jucau baseball ori se dădeau pe patine -- Michael a avut o carieră de vis. Câteva jaloane:
● 1966, cei cinci fraţi Jackson cântau încă la... baruri de strip;
● 1968, cei cinc
