Ceea ce este socant in cazul tuturor celor carora li s-au publicat dosarele de coloborare cu Securitatea este dementa cu care isi inventeaza o cauza nobila pentru care au dat cu subsemnatul inainte de '89.

Aproape toti dintre cei care s-a dovedit - atat cat s-a putut - ca au colaborat cu Securitatea inainte de 1990 pozeaza acum ori in victime ale unei lucraturi perverse instrumentata de actuala putere politica, ori in eroi ai neamului (ei sacrificandu-se de fapt si luptand cu sistemul comunist, in acele vremuri grele, pentru apararea interesului tarii si a nemului romanesc), ori chiar in disidenti martiri care si-au riscat viata pentru Binele Romaniei.

Cazul recent al fotbalistului Gica Popescu a readus in discutie problema asumarii colaborarii cu Securitatea. La fel ca si predecesorii sai intr-ale "turnatoriei" si Gica Popescu a negat in primul rand autenticitatea documentelor.

"Bag mana in foc ca scrisul documentelor din ziare nu este scrisul meu, dar mi se pare ciudat ca seamana cu caligrafia mea din acea perioada", a spus Gica Popescu. Corect, ce altceva am mai dori noi jurnalistii sa aflam dupa un astfel de raspuns?

Generalizarea de mai sus - "aproape toti" - nu este nici pe departe exagerata. Numele celor care si-au asumat colaborarea cu Securitatea, au recunoscut ceea ce au facut si au vazut o vina in acest gest pot fi numerate pe cateva degete ale unei singure maini.

Printre cei care si-au asumat faptele trecutului inainte ca acestea sa fie facute publice se numara Alexandru Paleologu. Carturarul a fost prima personalitate care si-a recunoscut colaborarea cu fosta Securitate.

A urmat Sorin Rosca Stanescu, care inainte de publicare notelor sale informative, a explicat cum s-a autopropus sa colaboreze cu Securitatea, cine i-a scos la lumina pentru prima oara dosarul de colaborator, cum a aj