I Un pic de istorie - Pentru cei care au uitat, sa ne intoarcem putin la sfarsitul anului 1996. Dupa 4 ani de guvernare Iliescu-Vacaroiu (1992-1996) - sau 7, daca ne raportam la momentul 1989, in 1992 neavand loc o schimbare profunda de directie - Romania era in pragul falimentului. Economia reala era nerestructurata aproape deloc, rezerva valutara a BNR era una simbolica, fiscalitatea era una asupritoare, scrie Claudiu Minea, pe Jeopardy.

Romania era in aceeasi categorie cu Bulgaria (care, in 1997, a trecut la un consiliu monetar), iar comunitatea internationala astepta doar alegerile parlamentare si prezidentiale pentru a declara falimentul Romaniei.

La sfarsit de 1996, in urma unei formidabile lupte de 7 ani, fortele democratice castigau alegerile si indepartau perspectiva falimentului national.

Ce a urmat in perioada 1996-2000 a fost o permanenta lupta pentru ingroparea mortilor trecutului. Pretul politic a fost platit de CDR si PNTCD in principal, care au trebuit sa curete toate mizeriile lasate de PSD.

II. Prezent

Alegerile din 2008 au adus la guvernare o coalitie bizara, intre 2 dusmani de moarte (mai putin pe principii, dar mai ales pe considerente personale). Guvernul Boc este intr-un permanent joc de glezne, sperand ca vom scapa de criza cat mai putin jumuliti. Si evita sa ia singura masura care ar da Romaniei sansa sa respire: reducerea personalului bugetar si a salariilor nesimtite din sistem.

La nivel de principii, una din putinele deosebiri clare intre cele 2 partide este reprezentata de raportarea la cota unica. PDL este adeptul cotei unice, PSD nu a agreat-o niciodata. Iar ieri, a avut grija sa ne-o reamintesca.

III. Viitorul

Viitorul pe anii urmatori va fi influentat decisiv de ceea ce se va intampla la alegerile presidentiale din toamna. Indraznesc sa creionez un scenariu. Nu e singur