Un bătrân de 80 de ani, aproape orb, trăieşte alături de soţia lui în munţii de pe Defileul Jiului, în Plaiul Bumbeştiului, un loc mirific, uitat de lume. Scrie poezii şi cântă la fluier, având un talent remarcabil, în orice clipă putând să compună o poezie.

Plaiul Bumbeştiului este o zonă de vis, aflată în munţii de pe Defileul Jiului. Aşezarea aparţine de oraşul Bumbeşti-Jiu, din judeţul Gorj. Aici se ajunge foarte greu, pe un drum de munte plin de bolovani şi hâroape. În acest loc neatins de mâna omului trăieşte Dumitru Motancea, un bătrân de 80 de ani, care scrie versuri şi cântă la fluier. El îşi duce existenţa împreună cu soţia sa într-o locuinţă din lemn, care, în aceste locuri, poartă denumirea de conac. Bătrânul nu vede aproape deloc. Nu are nevoie de vreun ajutor şi se descurcă singur, iar soţia îi este alături. Este unul dintre cei mai bătrâni oameni din zonă şi cunoaşte locurile ca în palmă. Merge singur pe potecă să ia apă dintr-un izvor pe care l-a captat coborând din munte până în Bumbeşti-Jiu.

A căutat nevastă cu conac

Bătrânul poet a fost obişnuit de mic cu muntele, pentru că s-a născut în apropiere. Provine dintr-o familie de crescători de animale. Conacul pe care-l deţinea familia lui a fost expropriat. Îşi dorea foarte mult să se ocupe de creşterea animalelor şi să trăiască departe de aglomerarea urbană, astfel încât a căutat o femeie care să aibă ca zestre un conac. „Conacul pe care l-au avut părinţii mei a fost expropriat. Mi-au plăcut oile şi am căutat să găsesc o fată care să aibă conac. O cunoşteam de când era mică, dar am aşteptat să mai crească. Pe la vreo 15 ani m-am hotărât să o cer de nevastă. Ea mi-a spus că acceptă, dacă e de acord şi bunicul ei, care era un bărbat foarte mare, cu o mustaţă aspră şi era foarte fioros. Tuturor băieţilor le era teamă de el. Eu m-am încumetat şi m-am dus. A spus că îmi d