Nu stiu daca Gheorghe Popescu a facut sau nu politie politica. Nu stiu daca darea de seama atribuita lui de catre ziarul Adevarul este sau nu autentica. Este, desigur, probabil ca fostul mare international sa fi avut relatii cu fosta Securitate, avand in vedere deplasarile lui curente in strainatate.
Dar e, intr-adevar, ciudat ca marea dezvaluire privind colaborarea lui a aparut tocmai cand Gheorghe Popescu incepuse sa redevina amenintator pentru actuala conducere a Federatiei Romane de Fotbal, aflata intr-un mare impas, mai ales dupa scandalul monstru de coruptie de la Pitesti. O fi doar o coincidenta? Mi-ar placea sa vad si dosarul lui Mircea Sandu.
Dupa cum straniu este faptul ca, pentru prima data, daca nu ma insel, este invocat un angajament semnat de un minor, pentru ca in momentul cand a semnat, Gheorghe Popescu avea 17 ani. Daca informarile ulterioare atribuite fostului fotbalist sunt reale este foarte rusinos pentru el, dar cei care au decis sa-l dea in fapt de ce s-au abtinut pana acum?
Si, ma intreb, oare de ce trebuie pus la zid un fost fotbalist fara nicio ambitie politica si fara functii publice pentru un angajament semnat pe cand era minor, cat timp politica romaneasca si aparatul statului sunt intesate de fosti securisti verosi, ofiteri, ba chiar si fosti tortionari? Pentru ca prin numele lui distrage atentia de la ticalosii cei mari?
Indiferent care va fi deznodamantul acestei povesti, asta in cazul ca va exista un deznodamant, pe imaginea lui Gheorghe Popescu va ramane o pata. Si, probabil, acesta este si scopul.
Deconturi infinite
Este si acest episod un decont al unui trecut neelucidat tocmai pentru a ramane un perfect instrument de santaj sau o maciuca numai buna de strivit un cap care se ridica incomod de sus.
Daca in anii '90, am fi avut parte de o lustratie real
