"Las spectatorilor toate filmele mele, unele cu dragostea de istorie românească, pe care copiii lor trebuie să le vadă. Pot spune cu toată convingerea că e cel mai important lucru realizat de mine, în afară de revoluţie", mărturiseşte cineastul Sergiu Nicolaescu într-o nouă carte, ce nu a fost încă lansată pe piaţă.
Volumul intitulat "Destin şi film" reprezintă la prima vedere o dare de seamă despre cinematografia românească, în contextul istoric de dinainte de 1989 şi după Revoluţie, "făcută inginereşte" pe alocuri, după cum mărturiseşte chiar regizorul. Însă, pe parcursul celor peste 200 de pagini descoperi că "dinozaurul cinematografiei româneşti", aşa cum îl văd mai tinerii colegi de breaslă, vorbeşte despre viaţa sa dedicată în întregime filmului, dezvăluind amănunte ce ar putea face la rândul lor subiectul unui film de succes. Aşa este, spre exemplu, momentul în care Gheorghiu-Dej şi-a dorit cu ardoare ca fiica lui să primească rolul fiicei lui Decebal în coproducţia "Dacii", rol deja oferit unei actriţe din Franţa.
SEMNAL DE ALARMĂ
Inginereşte sunt prezentate tarele legii cinematografiei româneşti, dar şi ale concursului de proiecte cinematografice, criza prin care trece filmul românesc în prezent, probleme care îl determină pe regizor să observe că "producţia de film românesc nu este un business în România lui 2009. Autorităţile trebuie să conştientizeze necesitatea de a încuraja producătorii naţionali, altfel ne îndreptăm sigur spre dispariţie".
La aproape 80 de ani, vârstă pe care o va împlini anul viitor, la 13 aprilie, Sergiu Nicolaescu aminteşte de rigorile cenzurii, realitate cu care regizorii se confruntau ori de câte ori făceau un film, dar şi de tentaţia evadării din sistemul comunist: "Am trăit prin filmele mele şi nu întâmplător îmi omoram întotdeauna eroii pe care îi interpretam. Pentru că în acel regim