Aflând rezultatul votului deputaţilor din 23 iunie, cu privire la dosarul Zambaccian 1, jurnaliştii care s-au încăpăţânat să apere independenţa justiţiei şi să demaşte corupţia în ciuda presiunilor politice exercitate asupra lor, au fost fără îndoială consternaţi, înţelegând nu numai că ani de zile au scris degeaba, ci şi că vor fi nevoiţi să scrie în continuare despre Adrian Năstase, deşi nu ar fi prea multe lucruri noi de spus. A tăcea însă în aceste momente, când alianţa transpartinică, ostilă statului de drept şi reformării României, a avut din nou câştig de cauză, înseamnă să te faci părtaş la fărădelegea pe care încearcă s-o instituie pesediştii şi sateliţii lor – căci adevărata miză a întregii istorii nu este libertatea domnului Năstase, ci impunerea unor standarde de integritate în viaţa publică şi instaurarea independenţei justiţiei – cu alte cuvinte, viitorul României în Europa.

Să recapitulăm aşadar evenimentele: marţi 23 iunie, solicitarea procurorului general privind reluarea votului asupra începerii urmăririi penale a lui Adrian Năstase în dosarul Zambaccian 1 a fost respinsă în Camera Deputaţilor cu 116 voturi, contra 100 voturi favorabile şi 10 abţineri. Procurorul general îşi baza cererea pe decizia Curţii Constituţionale cu privire la caracterul neconstituţional al regulamentului după care funcţiona Camera în momentul primului vot asupra dosarului în cauză.

PSD, PNL şi UDMR au susţinut însă la unison – mai întâi în Biroul Permanent şi apoi în plenul Camerei - că reluarea votului ar contrazice principiul neretroactivităţii înscris în Constituţie. „Coaliţia pentru Năstase“ a respins orice propunere care ar fi dus la discutarea fondului chestiunii, inclusiv propunerea ca solicitarea Parchetului să fie trimisă Comisiei juridice, în vederea întocmirii unui raport de fond, astfel încât Camera s-a pronunţat, în final, doar asupra admisibilit