Copiii cerşetori sunt supravegheaţi de părinţi sau de fraţii mai mari şi dispar cu viteza fulgerului când sunt luaţi la întrebări ori când apare vreun poliţist.

Mai citiţi

Zilele Oraşului, raiul cerşetorilor

Îi întâlneşti la tot pasul. În parcări, pe trotuare, în parcuri şi chiar în faţa bisericilor. Sunt sute de copii, a căror „meserie” pare a fi aleasă încă dinainte de a se naşte: cerşetori. Ei susţin că nu-i trimite nimeni pe stradă, dar psihologii spun că ei copiază doar ceea ce văd la fraţii mai mari sau sunt obligaţi de părinţi. Nu se mulţumesc cu ceva de mâncare,  ci vor doar bani.

Câştigă 40 de lei pe zi

Anişoara are 13 ani şi stă zilnic în parcarea unui supermarket din centrul oraşului. Se bucură când primeşte şi câţiva bănuţi pentru că ştie că la sfârşitul zilei are în buzunare în jur de 30 sau 40 de lei.

„Fraţii mei muncesc şi nu ştiu că eu merg să cerşeşc. Cum pleacă ei la serviciu, mă pornesc şi eu de acasă. Vin pe jos tocmai din Şcheia pentru că nu am bani de bilet de autobuz”, povesteşte fetiţa. Despre părinţi nu vrea să vorbească şi spune că a ajuns să ceară bani de la oameni ca să aibă ce mânca.

Reporterii „Adevărul de Seară” au încercat să afle de ce nu se ia nicio măsură pentru a-i salva pe aceşti copii de un destin ratat. Răspunsul dat de Direcţia pentru Protecţia Copilului pare desprins din teatrul absurdului. Autorităţile au nevoie de o „fişă pentru semnalarea cazurilor de exploatare a copilului prin cerşetorie” pentru a interveni. Potrivit oficialilor de la Direcţia pentru Protecţia Copilului, un caz poate fi semnalat de orice instituţie, începând de la autorităţi publice şi până la şcoli sau biserici.

Dacă vedeţi un minor cerşind trebuie să-i aflaţi numele, domiciliul, data naşterii şi tot felul de detalii legate de părinţi, să completaţi o fişă şi să o trimiteţi la DGASPC. Oficia