Personaje derizorii pot prilejui uneori dezbateri importante. Este meritul neaşteptat al EBa de a fi provocat reflecţia pe tema intelectualului în spaţiul politic. Cu instrumente intelectuale precare, compensate de un mare tupeu explicabil genetic, tânăra europarlamentară a emis trei teze care pe înţelesul tuturor sună astfel: toţi cei care au o diplomă universitară sunt intelectuali; intelectualii români nealiniaţi politic sunt lipsiţi de conştiinţă; tot ei sunt lipsiţi şi de caracter.

Rugat să comenteze aceste elemente de filosofie a mizeriei intelectuale, Gabriel Liiceanu - un "intellectual prezidenţial" - a ţinut să înceapă prin a denunţa invitaţia ca pe o manevră menită a-l obliga să intre în domeniul analizei politice, străin lui, filosofului. Am aflat astfel că domnul Liiceanu filosofează, dar nu analizează. Cum a analiza înseamnă a cerceta un lucru sau un fenomen spre a-i stabili componentele primare şi legăturile între ele în vederea tragerii unor concluzii fundamentate raţional, deducem că efortul filosofic se rezumă la contemplarea superficială a lumii în dorinţa de a extrage din noianul faptelor elementele care să justifice un model de viaţă subiectiv, prestabilit şi autoproclamat ca înţelept. Filosofia nu mai este deci dragostea de înţelepciune, ci dragostea de sine.

Acceptând totuşi să fie pentru o seară analist, domnul Liiceanu a înlăturat din start posibilele dubii cu privire la statutul celei ale cărei cugetări le comenta: într-adevăr domnişoara EBa este intelectual, întrucât a absolvit o universitate (sic!). O atare concluzie intră în contradicţie cu opiniile formulate de şeful statului şi protectorul marelui filosof de la Păltiniş-haltă, potrivit cărora şcoala românească nu face decât să acopere tâmpenia cu diplome universitare. Admirând "curajul", este greu totuşi să credem că o diplomă poate avea darul miraculos de a-