400 de milioane de euro. O suprafaţă de 38.000 de metri pătraţi. 5 etaje dintre care trei în subteran. 110 metri înălţime. 12 lifturi. 500 de locuri de cazare. 250 de locuri de parcare. Poate adăposti 5.000 de oameni în "pavilionul central" şi alte 120.000 de persoane în curţi şi anexe, acestea putând urmări programul pe gigantice ecrane video de ultimă generaţie.
Un colos. Un colos de 400 de milioane de euro, sumă în care nu este inclusă valoarea terenului. Un colos a cărui construcţie ar putea începe până la sfârşitul anului. Nu este un mall realizat pe banii unui investitor străin şi nici aeroport nu este. Nu sunt banii vreunui patron excentric care îşi doreşte o piramidă în mijlocul capitalei. Jumătate din ei sunt banii tuturor românilor, destinaţi, în perioadă de criză, unui proiect cel puţin megalomanic, din punctul meu de vedere.
O să mai amintesc şi faptul că, dincolo de Catedrala Mântuirii Neamului - căci despre ea era vorba -, trei sferturi din bugetul Ministerului Culturii se duc anul acesta pe finanţarea de construcţii şi lăcaşuri de cult, ba chiar o să îndrăznesc să afirm, exagerând doar pentru a sublinia ce nu-mi pare în regulă, că ne îndreptăm încet-încet către un stat în care puterea sacerdotală va înlocui structurile democratice. În condiţiile în care în şcolile din România orele de religie aduc a îndoctrinare religioasă, în condiţiile în care Biserica Ortodoxă dispune de post de radio cu acoperire naţională, de o economie paralelă scutită de impozite şi taxe şi mai ales de o influenţă din ce în ce mai vizibilă şi mai agresivă asupra instituţiilor statului, în aceste condiţii, spuneam, senzaţia că BOR se află în plină ofensivă de acaparare a pârghiilor puterii şi de tentativă de control a societăţii este din ce în mai pronunţată.
La fel de îngrijorător este faptul că politicienii români, conştienţi de faptul că se află în
