- Cultural - nr. 326 / 30 Iunie, 2009 Raft SERAFIM DUICU, UN CRONICAR AL CLIPEI Dupa Paralaxe critice, Editura Nico, 2007, din biografia literara a lui Serafim Duicu se mai restituie o parte insemnata, cea risipita, in sensul cel mai bun al cuvantului, in paginile presei cotidiene judetene, "Articole ce intregesc astfel portretul carturarului Serafim Duicu, generand ceea ce indraznim sa numim polifonia vocilor celui care s-a aplecat si a vibrat la tot ceea ce insemna fenomen cultural, stiintific, social", dupa cum precizeaza ingrijitorul editiei, prof. Valerica Duicu. Este o carte recuperata, pe care nu a gandit-o autorul intr-o astfel de structura, dar care cred ca este definitorie pentru ceea ce inseamna jurnalismul cultural in presa locala cotidiana, care iti poate impune nu doar rigori stricte, ci iti poate face si cu ochiul spre o anume lejeritate critica, dar si spre concesii induse de categoriile de cititori neomogeni in nivelul educatiei culturale, care sunt receptorii mesajului critic. Serafim Duicu a dovedit ca a stiut sa se adapteze rigorilor tipului de jurnalism cultural local, fara compromisuri inutile, fara sa scape adjectivele din lesa si fara sa lase verbele sa zburde in voie. Constrans de rigorile de spatiu si mai putin de cele ideologice, Serafim Duicu s-a dovedit a fi fost "librarul de serviciu", atent la cele mai semnificative aparitii editoriale, la nivel national, dar si la tot ceea ce aparea sub semnatura autorilor locali. Sunt inevitabile afinitatile elective, selectiile impuse prioritar si in termeni de eleganta critica, dincolo de inevitabilele exercitii de retorica admirativa cu bonusuri ale localismului creator. Sute de carti trecute prin lectura critica a lui Serafim Duicu au avut parte si de promovarea in presa, in succinte recenzii, in care era inevitabila radiografia diagnostic, eticheta lapidara, sarja critica didactica.