Dacă în Vest criza a venit din bănci şi firme private, în Est criza este întreţinută de expandarea sectorului public. Adevăratul plan anticriză pe care trebuie să-l aplice guvernul ţine de redimensionarea, reducerea şi redefinirea sectorului public.
De o bună bucată de timp, se discută tot mai mult de un nou plan anticriză. E drept, în cercurile premierului nici măcar acest nume nu-l mai poartă eventuala serie de măsuri care va avea rolul să revigoreze economia şi care a început cu programul prea mult discutat al relansării creditării imobiliare pentru prima casă. Avem, aşadar, asemenea măsuri care, pare-se, au luat prin surprindere partea social-democrată a guvernului, dar, cum programul prima casă are doza necesară de populism pentru a nu fi criticat politic, miniştrii în cauză au înghiţit propunerea ca atare. Dar, la rândul lor, pregătesc un document sau o nouă viziune de politică economică, prin care să contraatace relativa iniţiativă pe care economiştii din jurul premierului Boc par a o avea în ceea ce priveşte eventualele măsuri pro business. Sigur, toate aceste planuri pot ajunge documente, dacă chestiunile legate de salariile din sectorul public nu vor deveni nu doar prioritare, ci şi înăbuşitoare în ceea ce priveşte politica publică românească.
Vom avea, se pare, în scurt timp, două planuri şi un singur guvern şi atunci nu e exclus ca iniţiativa să vină dinspre partide.
Din partea guvernului însă, nu ne putem aştepta la mişcări surpriză. Săptămâna trecută a fost dat publicităţii Memorandumul de înţelegere cu UE, un document cât un program de guvernare, cu repere clare şi termeni de execuţie precişi. Sumele de bani în cinci tranşe pe care le va primi guvernul sunt condiţionate de aceste repere şi este destul de clar că acest document exprimă politica economică a României pe următoarea perioadă de timp. E drept, până acum au fost doa
