Se spune despre "Dragoste de cowboy" ca este un western clasic care de fapt nu e un western deloc. Filmul vorbeste despre calitatea nobila de a sti sa taci si in acelasi timp arata neintelegerile teribile care pot fi generate de tacere.
Inspirata din experientele personale ale scriitorului Max Evans, nuvela care a generat filmul, scrisa in 1961, prezinta un triunghi amoros pasionant, dar complicat, alcatuit din cowboyii Big Boy si Pete si o femeie frumoasa numita Mona. Ceea ce regizorul Stephen Frears a adus nou acestei povesti este conflictul dintre vechiul Vest si presiunile venite din partea secolului XX.
Frears (67 ani) este un prolific regizor britanic, care a lucrat ca asistent al lui Linsday Anderson la teatrul regal din Londra inainte de a-si crea un nume cu opera sa alcatuita din genuri foarte diverse, de la dramele etno-sociale ("Frumoasa mea spalatorie" - 1985), la biografii ("Ciuliti-va urechile" - 1987), filme de epoca ("Legaturi periculoase" -1988) sau istorice "Regina" - 2006).
"Atunci cand Martin Scorsese mi-a inmanat cartea scrisa de Max Evans, reactia mea initiala a fost de confuzie. Am citit-o si mi-am spus: imi dau seama ca este o carte buna, dar nu stiu cum sa fac un film dupa ea. Cineva ar trebui sa ma invete", a povestit Frears.
Dupa ce si-a dat in cele din urma acordul, a urmat o perioada de cercetari in si imprejurul statului american New Mexico, timp de trei ani, in care realizatorul a trebuit sa invete istoria acestui spatiu si cam totul despre western-uri si valorile pe care le contin.
Peisajul din film este arid, orizontul e nesfarsit oriunde ai privi, cate o casa sau o moara de vant se vede minuscula in acest tablou. Dupa spusele realizatorilor, avand de-a face cu oameni taciturni, a fost nevoie de alte elemente care sa vorbeasca in locul lor si sa exprime emotie. De aceea, pei
