Trimiterea primului om pe Luna a fost un eveniment tehnic, nu stiintific. Obtinut fara durere, facilitat de competitia ideologica, el lasa astazi sa se vada slabiciunea cercetarilor efectuate asupra satelitului natural al Pamantului, scrie cotidianul francez La Croix monitorizat de Agerpres.
'Un pas mic pentru om, dar urias pentru umanitate'. Aceasta propozitie scurta ar fi putut fi rostita de Cristofor Columb in 1492, atunci cand a pus piciorul pe continentul american sau de Robert Peary cand a atins Polul Nord pe jos, in 1909, dar ea a fost pronuntata de Neil Armstrong, astronaut american al misunii Apollo 11, pe 21 iulie 1969. Pentru prima data, un om a pus piciorul pe un alt corp ceresc decat pe Terra: pe satelitul sau natural, Luna. Acest act de pionierat al cuceririi spatiului face parte dintr-o serie bogata in evenimente, care ar fi putut sa se intoarca in avantajul 'dusmanilor ereditari', care erau sovieticii.
Cucerirea Lunii s-a inscris in contextul geopolitic foarte special al Razboiului rece. Atunci Uniunea Sovietica era chiar inaintea Statelor Unite. Succesele sovietice, care se numeau Sputnik in 1957, apoi primul om in spatiu, Iuri Gagarin, in aprilie 1961, l-au facut pe presedintele american John Kennedy sa reactioneze imediat: el a promis in fata Congresului ca America va trimite astronauti pe Luna inainte de 1970! La acea data, experienta lor in domeniul spatiului era totusi slaba: un zbor spatial de 15 minute cu capsula Freedom 7 in cadrul programului Mercury, care n-a permis nici macar efectuarea unui tur complet al planetei albastre!
Dincolo de Cortina de Fier, sub conducerea inginerului Serghei Korolev, iesit din gulag, cavalcada sondelor lunare atinge apogeul. In septembrie 1959, Luna 2 si-a atins scopul si a fost distrusa voit aproape de craterul Aristarc. In octombrie, Luna 3 inconjoara astrul selenar si face pr
