Desi trebuie dat Cezarului ce este al Cezarului, nu s-ar putea totusi atribui actualei crize economice si financiare internationale, oricat de puternica ar fi (si este) aceasta, tot noianul de anomalii intalnite in economia din Romania in lunile din urma, considerate de criza. Cand de la cresteri anualizate de PIB de 9% intr-un trimestru se ajunge, dupa numai sase luni, la caderi de peste 6%, cu oricata putere distructiva ai credita criza, vina nu-i poate fi pusa integral in spinare. O asemenea basculare de peste 15% in echivalent PIB nu poate fi provocata de criza in sine, ci de altceva. Am ales exemplul PIB pentru ca este un indicator global, care strange laolalta influentele multor factori si schimbarile a zeci de componente. si relevanta sa pentru procesul dezvoltarii in general si pentru fenomenul discutat aici nu ar putea fi pusa cumva in dubiu, tocmai gratie caracterului sau complex si global.
Exista insa caderi in sase luni de 40% la vanzarile de articole electrocasnice si electronice, de 60-70% la vanzarile de automobile, de 30-40% ale importurilor, precum si prabusiri la doar cateva procente ale tranzactiilor imobiliare. Toate acestea dau o imagine in legatura cu ceea ce, din punct de vedere structural, a produs caderea PIB-ului pe ansamblu si asupra a ceea ce constituie anomaliile.
Daca facem comparatie cu ceea ce se intampla prin tarile de unde se spune ca a venit criza, se observa scaderi de PIB de 3-5 procente sau de 5-10 procente ale activitatii in anumite segmente mai sensibile. Totul insa in anumite limite: ale normalitatii. Inainte de criza era o situatie normala, s-a cazut din cauza crizei, dar scaderile insele sunt in limitele normalitatii. Este mai rau sau mult mai rau decat a fost, dar in anumite limite: ale normalitatii.
Daca facem comparatii cu ceea ce se intampla prin tari surate de prin Est, ne intarim conving
