Să fim bine înţeleşi: cu sau fără informări la Securitate, Gică Popescu rămâne un fotbalist la fel de mare. Locul lui e, probabil, între primii cinci din istoria fotbalului românesc. Vecini de top îi sunt – e o părere personală – Hagi, Dobrin, Balaci, Dan Petrescu. Nu daţi cu pietre! Ştiu că fotbalul românesc nu se limitează la ultimii 30 de ani, ştiu că au existat un Rudy Wetzer, un Baratky, un Dobay, Ozon, Dembrovschi, Iordănescu, Lăcătuş, Belodedici, Bölöni, Duckadam, Lung, Ştefănescu, Răducioiu, Ilie Dumitrescu. Dar topurile obiective nu se fac după cantitatea de talent, ci după performanţe. Iar la acest capitol, vârfurile Generaţiei de Aur nu au termen de comparaţie.

Dovadă că dintre cele opt victorii ale României la Campionatele Mondiale, şase au fost obţinute de generaţia Hagi-Popescu-Petrescu. Îmi face plăcere să le reamintesc: 2-0 cu URSS în 1990, 3-1 cu Columbia, 1-0 cu SUA şi 3-2 cu Argentina în 1994, 1-0 cu Columbia şi 2-1 cu Anglia în 1998 (în tot restul istoriei, doar două izbânzi: 3-1 cu Peru în 1930 şi 2-1 cu Cehoslovacia în 1970).

Viaţa înseamnă însă mai mult decât o înşiruire de succese răsunătoare. Amintiţi-vă cazul Katarinei Witt, celebra patinatoare care cucerise o planetă întreagă. După căderea Zidului Berlinului, superba Katarina a fost dovedită drept colaboratoare a STASI – temuta poliţie politică din Republica Democrată Germană. Şi nu era singura: STASI avea 3.000 de spioni în rândul sportivilor est-germani, iar în delegaţia olimpică a RDG, la Sarajevo 1988, unul din patru sportivi era turnător.

Există turnători şi turnători. Din ce a ieşit la lumină până acum, Gică Popescu a semnat informări inofensive. Cazul lui Rodion Cămătaru e însă mult mai delicat! Fostul „buldozer“ al Craiovei Maxima raporta Securităţii cu ce transfugi discutau antrenorii Valentin Stănescu şi Ştefan Covaci, cu cine s-a văzut Pu