- Comentariu - nr. 327 / 1 Iulie, 2009 Refuzul de a reteza imediat dupa 1990 declaratiile obraznice, sfidarea Constitutiei si santajul politic la adresa tuturor guvernelor au condus la o monstruozitate bilingva, autonoma de interesul national: UDMR. De aproape 20 de ani, provocarile celor care se autoproclama reprezentantii politici ai etnicilor maghiari continua sa fie repuse pe tapetul unei harti imaginare, demult apuse, in care istoria este pervertita grosolan. Cat timp UDMR (in fapt, liderii ei) s-au aflat la guvernare _ multi dintre ei agonisind averi uriase _ mai treaca-mearga, in sensul ca si-au atenuat (infranat) tonalitatea declaratiilor. Cum s-au vazut insa "azvarliti" (ca o masea stricata) acolo unde le era, intotdeauna locul _ in opozitie, si-au dat arama pe fata. Impreuna cu cei care, aparent, se razboiau _ Consiliul National Secuiesc, Partidul Civic Maghiar si CNMT _ au inceput sa zbiere ca din gura de sarpe, sa scoata de la lada cu gunoi a istoriei lozinci autonomisto-iredentiste, aducand noi si grave prejudicii tarii noastre. Fara a li se da, insa, replica cuvenita! Ba mai mult, unor lideri unguri (precum micul honved, Viktor Orban, si, mai nou, Laszlo Solyom etc) li s-a permis sa participe la simpozioane pe tema autonomiei, sa incite populatia, sa colinde, ca la ei acasa, prin localitatile Ardealului. Iar de aici si pana la a declara _ cum a facut-o Laszlo Solyom _ ca "Autoguvernarea este o parte a organizarii statului roman" a fost numai un pas. Incurajati de acestia, liderii UDMR au prins tot mai mult tupeu, proclamand, in dispretul autoritatilor romane, modificarea Constitutiei, principiul "regionalismului asimetric" (o noua bazaconie etnica ce bantuie minti infierbantate), autoguvernarea Tinutului Secuiesc si crearea scaunelor Secuiesti, strangerea randurilor maghiarilor pentru a impiedica romanizarea Transilvaniei, introducerea limbii maghi