Fiecare test electoral aduce românilor tot mai multe dezamăgiri. De fiecare dată, omul de rând, care mai speră că viaţa lui s-ar putea schimba în bine dacă X sau Y ar ajunge într-o anumită funcţie, se prezintă la urne. 

După ce se ghidează în alegerea celui ce ar trebui să-i reprezinte interesele?! De cele mai multe ori, după promisiunile electorale rostite cu atâta convingere de aspiranţii la diverse posturi importante... Cei mai disciplinaţi alegători au fost şi vor rămâne pensionarii. Iată de ce nu cred că a existat politician care să nu fi avut prevăzut în platforma sa electorală majorarea pensiilor. Dar, între timp, bătrânii au aflat că parlamentarii noştri beneficiază de pensii speciale, la care majoritatea nici nu îndrăzneşte să viseze. Aşa se explică apariţia unei alte promisiuni electorale neonorate nici până-n prezent: eliminarea pensiilor speciale. În plină criză economică, într-o etapă în care se caută, chipurile, diverse metode pentru reducerea cheltuielilor de la bugetul de stat, niciun parlamentar nu se grăbeşte să-şi reducă veniturile ce i-ar asigura o bătrâneţe liniştită. Legea 96/2006 stabileşte cuantumul pensiei la nivelul de 80% din indemnizaţie, în cazul aleşilor care au deţinut cel puţin trei mandate. Pentru parlamentarii cu unul sau două mandate, cuantumul pensiei scade cu 40%, respectiv 20%, iar în cazul mandatelor incomplete suma se diminuează sau se majorează proporţional. Totodată, legiuitorul a prevăzut ca pensiile să se actualizeze în maximum şase luni, de fiecare dată când indemnizaţiile senatorilor şi deputaţilor se modifică. Altfel spus, după o perioadă în care veniturile parlamentarilor sunt substanţiale, aceştia şi-au asigurat şi o bătrâneţe lipsită de greutăţi... cel puţin din punct de vedere financiar.

Dovada faptului că interesul personal primează a venit la începutul acestei săptămâni, când birourile permanente reunit