Mănăstirea bucovi-neană era singurul sit propus de România anul acesta pentru a intra în patrimoniul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO).

Proiectul românilor a avut de la bun început mai multe lacune, pe care nimeni nu s-a grăbit să le completeze. Funcţionarii UNESCO au solicitat anul acesta, pe 11 mai, date suplimentare pentru a-şi face o imagine completă despre Mănăstirea Suceviţa. Ei voiau câteva informaţii de bază, ca de exemplu câţi turişti trec pragul mănăstirii, în ce perioade ale anului, dacă sunt români sau străini. Cererea UNESCO a ajuns la Institutul Naţional al Monumentelor Istorice (INMI) şi, din acel moment, a rătăcit în jungla birocratică românească mai bine de o lună şi jumătate.

Încă o încercare, anul viitor

În cele din urmă, hârtia a ajuns la Direcţia Judeţeană de Cultură, Culte şi Patrimoniu Suceava, care a întocmit un răspuns, însă era prea târziu. Pe 30 iunie, UNESCO a selectat 16 monumente din cele 29 propuse, care vor ajunge pe Lista Patrimoniului Mondial. Suceviţa nu se afla printre acestea. Acum, şefii de la „Cultură” ridică din umeri. „Sunt dezamăgit, dar sper ca la anul să ne facem mai bine temele pentru ca acest monument să ajungă acolo unde îi este locul”, a declarat Daniel Hrenciuc, directorul coordonator al Direcţiei Judeţene de Cultură, Culte şi Patrimoniu Suceava.

Astfel, mănăstirea va trebui să mai aştepte un an pentru a ajunge pe Lista Patrimoniului Mondial. Includerea Suceviţei pe lista monumentelor UNESCO ar fi adus un plus de prestigiu lăcaşului de cult şi, în consecinţă, ar fi atras mai mulţi turişti. „Pierderea financiară nu se poate spune că există, deoarece UNESCO dă bani puţini. Este mai important acest blazon, care certifica valoarea unui monument. Pe de altă parte, se pot obţine fără probleme fonduri europene, pentru un monument din patrimoniul mondial”, a spus