Gică Popescu a dat mai multe răspunsuri contradictorii referitoare la materialele existente în dosarul său de colaborator. Casa de întâlniri, numărul documentelor semnate pentru Securitate şi caracterul unor note informative sunt câteva dintre aspectele pe care Gică Popescu nu a reuşit să le elucideze. Mai citeşte şi:

adevraul.es - "As" citează "Adevărul" şi scrie despre trecutul lui Popescu

Membrii CNSAS Mircea Dinescu şi Cazimir Ionescu: Gică Popescu nu a făcut poliţie politică

Gică Popescu: "A lăuda pe cineva, eu nu cred că este o colaborare cu Securitatea"

Securitatea, de la Ticu la Gică

de Ion M. Ioniţă

Gică Popescu a turnat la Secu

Gică Popescu dădea informaţii şi din teren

Neluţu, eşti mare! Nu ca Gică Popescu…

„Oricum, prin absurd, dacă eu aş fi făcut acea notă, era o chestie laudativă, nu dăuna nimănui“, a reacţionat, luni, Gică Popescu, la câteva ore după publicarea dosarului său de colaborator al Securităţii de la CNSAS. Aşa a început dezvinovăţirea.

Definiţia colaboratorului

Pornind de la caracterul informărilor cuprinse în cauză, Popescu a dezvoltat o argumentaţie în care „colaborator al Securităţii“ devine automat sinonim cu autorul unor informări negative, iar ecuaţia se rezolvă printr-o sentinţă favorabilă la adresa sa. Legea îi dă dreptate.

Potrivit actului normativ ce defineşte deconspirarea Securităţii, „colaborator al Securităţii este persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă (…), prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist”.

Ce pare însă să fie ignorat este problema fostei garsoniere a lui Gheorghe Popescu, din Craiova. Într-o notă din dosar, datată 26 septembrie 1988, lui Popescu i se propune „să pună la dispoziţia of