O carte ce alternează poveştile comice ale copilăriei cu secvenţe dramatice şi erotice. Dramaturg, traducător şi realizator de emisiuni la TVR Cluj, Radu Ţuculescu (n. 1949) revine cu un nou volum la trei ani după „Povestirile mamei bătrâne”, roman dramatizat la Praga. Printre multele incursiuni în trecut se află şi acest delicat episod din copilăria naratorului, când descoperă primii fiori erotici:
„Buba era o fetiţă destul de durdulie. Arăta ca o pâinişoară exact atunci scoasă din cuptor. A zis că şi ea vrea să înveţe jocul cu cărţile şi mi s-a aşezat în braţe, ca să vadă ce şi cum. Îşi lipise fesele de pântecul şi de coapsele mele... Ţineam de perechile de cărţi amândoi, amestecându-ne degetele.
Îi şopteam la ureche care carte să o arunce pe masă. Uneori râdea şi mă lovea peste buze cu lobul urechii. Părul îmi gâdila nările. Buba era într-o continuă agitaţie, din cauza emoţiei provocate de joc. Se ridica puţin, câţiva centimetri, apoi se aşeza la loc.
De emoţie, strângea de fese, le freca una de cealaltă. Frământa, fără să-şi dea seama, stofa subţire a pantalonilor mei de vară atunci când se enerva pentru că ne intrau cărţi proaste. Se înclina când într-o parte, când în cealaltă. De câştigam, sălta de bucurie. Mirosea a lapte proaspăt fiert.
Uneori îşi lăsa capul pe umărul meu, înălţând cărţile în dreptul ochilor. Fire de păr se împrăştiau peste obrazul meu, mi se lipeau de buze. Câteodată, din întâmplare, aceleaşi buze îi atingeau pielea albă a gâtului.
Am simţit, la un moment dat, cum mă năpădeşte o căldură stranie care pornea din interiorul trupului meu, împrăştiindu-se fierbinte pe sub piele. Nu pricepeam de ce. Buba continua să se zbenguiască pe genunchii mei, pe pântecul şi pe pieptul meu, mereu atentă la jocul de cărţi, comportându-se cât se poate de firesc.
Eu deveneam tot
