Pentru cine stie, cat de cat, cum se proceda inainte de 1989 atunci cand ieseai din Romania, pentru cine isi mai aminteste de acea perioada peste care – pentru unii – s-a asternut uitarea e clar ca acest "scandal" al fotbalistilor care ar fi colaborat cu Securitatea nu are nici substanta, nici relevanta. In primul rand, pentru ca Gica Popescu, Rodion Camataru, Ladislau Bölöni si cine o mai urma la rand – din cate am aflat ieri, de la persoane implicate in fotbalul romanesc, ar mai fi cel putin trei dosare pe care unii abia asteapta sa le scoata pe piata, "vanand" un moment prielnic si un plic cu o recompensa cat mai grasa – nu au facut nici un moment politie politica. In al doilea rand, pentru ca aproape la finalul fiecarei deplasari in strainatate jucatorii reprezentativi ai unei echipe erau obligati "sa dea cu subsemnatul" despre deplasare: ca totul a fost bine, ca echipa a aparat stindardul national s.a.m.d. De aici si pana la colaborarea cu Securitatea e drum lung.
Si Mircea Dinescu, unul dintre membrii Consiliului National al Studierii Arhivelor Securitatii (CNSAS), crede ca tot acest scandal este imoral. "La Gica Popescu nu se pune problema de politie politica si nu mi se pare ca este culpabil nici din punct de vedere moral. La Camataru, 90% din dosar este de urmarire. Ii ascultau baietii telefoanele, era indragostit de o gagica. Sa-l incluzi pe Camataru in categoria informatorilor cand in clasa politica se intampla ce se intampla..."
Dincolo de afirmatia domnului Dinescu insa, se naste intrebarea cum de a fost posibil ca aceste documente – fabricate (cum spune Gica Popescu) sau nu – sa iasa din sediul CNSAS. Cei din Consiliu spun ca nici unul dintre cazurile fotbalistilor nu a fost discutat in cadrul CNSAS, deci in nici unul dintre aceste cazuri nu a fost data "parafa" oficiala de colaborator. si atunci? Cum s-a ajuns aici? Cum e posibil c
