La 4 iulie, americanii din toată lumea celebrează "naşterea" Statelor Unite ale Americii. Declaraţia de Independenţă, actul care fundamentează filosofia politică americană, a fost concepută de Thomas Jefferson, cel care a fost de altfel şi cel de-al treilea preşedinte american.

Puţini ştiu însă că Thomas Jefferson a avut atât geniul unui om politic, cât şi al unui... gurmand desăvârşit. La întoarcerea din Franţa (unde a fost pentru o perioadă de timp reprezentantul Statelor Unite ale Americii), aducea la Washington cărţi culinare de referinţă (Apicius sau Antoine Parmentier fiind două din numele care "s-au strecurat" peste Ocean), dar şi prima maşină de făcut paste, cumpărată tocmai de la Napoli. Se mai spune că la dineurile găzduite de Thomas Jefferson se serveau cele mai delicioase paste cu brânză şi unt. Povestea aceasta nu este întâmplătoare, fiind un bun exemplu de interacţiune între diverse culturi şi, implicit, gastronomii.

Melanj de influenţe

Privind la un nivel mai amplu, bucătăria americană este un melanj de influenţe. Mai întâi a fost cea specifică indienilor americani (în memoria tuturor păstrându-se o imagine iconică în care aceştia sunt reprezentaţi îmbrăcaţi în costume elaborate, frumos decorate, podoabe din pene, dibaci în a-şi ascunde urmele şi a invoca spiritele strămoşilor). Aceştia ştiau să se folosească de toate darurile naturii. Pădurile erau pline de urşi, cerbi, căprioare, curcani, iar apele gemeau de homari, raci, stridii, midii şi ţipari. Se spune că homarii erau atât de mulţi, încât erau folosiţi drept momeală pentru a prinde peşti, iar stridiile erau singurele produse ce se vindeau în magazinele orăşelelor de mai târziu. Şi tot în acele vremuri (ale începuturilor Statelor Unite ale Americii), sturionii (dispăruţi astăzi din această zonă) erau serviţi la mese în cantităţi impresionante, copţi bine la grătar