Unicul festival de film asiatic din Europa Centrală şi Răsăriteană are loc la Bucureşti. Însă Fest’Asia este un eveniment imprevizibil: cînd te pregăteşti pentru el, nu mai soseşte, însă revine atunci cînd te aştepţi mai puţin.

În cinematografele din România nu s-au mai proiectat producţii nord-coreene de vreo 20 de ani, aşa că filmul A Schoolgirl’s Diary a fost o premieră-eveniment. Pentru o parte a spectatorilor, el trebuie să fi funcţionat ca un declanşator pentru o avalanşă de amintiri ce azi par sinistre. Idealul clasei muncitoare de a trăi la bloc? Dragostea faţă de partid şi de conducătorul acestuia, impusă, forţată, implantată copiilor de mici, prin cîntece şi jocuri? Sună cunoscut. Cinstea supremă pentru oricine – femeie sau bărbat – era un doctorat în ştiinţe. Corespondentul mai idilic este reprezentat de mama eroinei: gospodină, soţie devotată, care, noaptea, traduce tratate ştiinţifice pentru soţie; acesta trăieşte la fabrică, unde caută modalitatea de a controla linia de producţie din computer. Su-ryeon, autoarea jurnalului, este educată să-şi sacrifice familia în faţa patriei, care trebuie să absoarbă toate energiile şi toată ştiinţa supuşilor săi. Alone este filmul care transformă un caz de psihoză în poveste de groază pentru protagoniştii acesteia. Legătura dintre cele două gemene siameze, Pim şi Ploy, nu s-a rupt atunci cînd una dintre ele a murit în urma operaţiei de separare, aşa cum s-a crezut iniţial. Fantoma uneia o va bîntui pe cealaltă, cerînd să se restabilească dreptatea. Filmul nu impresionează prin scene horror originale, fiecare acţiune este previzibilă, muzica fiind cea care sperie mai tare decît fantoma pe care te aştepţi s-o vezi în lift, în oglindă, noaptea, în pat... Regizorul celebrat în secţiunea „Portret“ din acest an a festivalului a fost Johnnie To sau Johnnie To Kei Fung, cum este cunoscut în lumea asiati