Nu numai la noi, ci şi în alte ţări sunt votaţi şi ajung parlamentari escroci, oameni fără caracter, paranoici şi indivizi cu biografii pline de mistere.
De regulă pentru parcursul politic al acestora e incriminat alegătorul. Cei care-i votează pe candidaţii ridicaţi pe scara socială prin jaf, prin mijloace în afara legii, prin minciună şi trădare sunt consideraţi o masă lipsită de discernământ, care pune înaintea raţiunii complexele, frustrările şi o nevoie latentă de revanşă.
Am avut curiozitatea şi de multe ori îndârjirea să ascult delirul pro cauza al unor cetăţeni care votează sistematic aşa numita extremă dreaptă românească, în ciuda numeroaselor dovezi produse de fanfaronii şi codoşii care o conduc. Am descoperit un lucru pe care sondajele de opinie îl ocolesc, şi anume că escrocii, mincinoşii, trădătorii şi penalii reprezintă pentru o zecime din populaţie un model de reuşită în viaţă. Înclin să cred că pentru mai mult de o zecime.
I-ar vota şi mai mulţi, însă o bună parte din lumea care-i admiră ezită să-i şi voteze din cauza legendei lor negative şi a reacţiei media. Îi admiră, dar le e şi teamă de ei. I-ar vrea conducători, dar conştientizează şi primejdia unei ascensiuni politice vertiginoase spre ultima treaptă.
Alegătorii extremei drepte nu provin numai din straturile paupere şi dezorientate. Extremiştii adună simpatii de la toate păturile. În procentul de 33% economie subterană şi evaziune fiscală, dublu faţă de media europeană, stă o mare parte din voturile extremei drepte.
Ele exprimă aprecierea exagerată pe care o are o câtime din românime pentru toţi cei care - nu contează mijloacele - îşi înving condiţia, destinul şi se îmbogăţesc, prosperă, capătă putere. Alte popoare au stabilizat nişte criterii pentru calitatea mijloacelor. Cunosc oameni cu multă şcoală, care
