În timp ce ţările socialiste intrau, pe rând, în procesul de reformă, România rămăsese la faza centralismului economic şi a controlului total al populaţiei. Obsesia lui Nicolae Ceauşescu de a înfăptui „socialismul multilateral dezvoltat“ în România transformase ţara în ultima enclavă de tip stalinist din Europa. Dictatorul dorea să păstreze ţara în forma de organizare politică şi economică din anii ’60, în conformitate cu dogmele marxist-leniniste în interpretarea sa personală, în ciuda evoluţiilor din toate ţările din jur, inclusiv din URSS.

Ceauşescu avea însă, în felul său, dreptate. Socialismul nu poate exista fără dictatură, economie centralizată şi cenzură. Reformele introduse de Mihail Gorbaciov în URSS şi preluate de statele din lagărul socialist au distrus sistemul din interior.

Tezele „cârmaciului“

În primele zile ale lunii iulie 1989, „Scînteia“ publica „Programul-directivă al Congresului al XIV-lea al Partidului Comunist Român cu privire la dezvoltarea economico-socială a României în cincinalul 1991-1995 şi orientările de perspectivă până în anii 2000-2010” şi „Tezele pentru Congresul al XIV-lea al Partidului Comunist Român”.

Ambele documente programatice purtau amprenta inconfundabilă a ideologiei promovate de Ceauşescu. De altfel, chiar ziariştii de la „Scînteia” subliniau importanţa „Tezelor din aprilie 1988” şi a „Expunerilor tovarăşului Nicolae Ceauşescu la plenarele CC al PCR din noiembrie şi aprilie 1988” în elaborarea „noilor” orientări, care urmau să fie „dezbătute”, mai precis votate cu entuziasm de servitorii regimului, în cadrul Congresului al XIV-lea.

„Autoconducerea“ cu iniţiativă era criticată

Documentele citate mai sus erau pline de contradicţii. „Autoconducerea şi autofinanţarea” întreprinderilor sunt, pe de o parte, prezentate ca soluţia minune pentru