Un jurnalist, zilele trecute, într-o emisiune TV, se întreba – oarecum retoric, cred eu – cum de Justiţia română a început brusc să lucreze la viteză maximă, cu doi actuali miniştri anchetaţi penal, cu o mare parte din conducerea fotbalului la DNA, cu cazul Năstase repus pe tapet, şi aşa mai departe. Întrebarea e retorică pentru că, în primul rînd, se apropie raportul de ţară al Comisiei Europene şi, în al doilea rînd, cele două partide aflate la guvernare sînt – nu mai e secret pentru nimeni – în competiţie electorală pentru alegerile prezidenţiale. Mi-e greu să cred că Justiţia a reuşit, peste noapte, să se transforme din cenuşăreasă în prinţesă. Mai degrabă, ceea ce vedem zilele acestea e rezultatul interferenţei politicului în Justiţie sau, mai pe şleau, al cumetriei dintre o anumită parte a Justiţiei şi partidele politice. Asta nu înseamnă că faptele pentru care sînt cercetaţi cei doi miniştri nu sînt reale şi de natură penală: fals în declaraţii pentru domnul Nemirschi, delapidare pentru doamna Iacob Ritzi. De data aceasta, însă, nu ar trebui să fim indignaţi. Dimpotrivă: mi se pare că avem motive de bucurie. Atît PSD, cît şi PD-L au acumulat, în interior, zeci – sau poate sute – de situaţii de ilegalitate a diferiţilor lor membri, mai de jos sau mai de sus. În momentul în care fiecare dintre cele două partide îşi va pune sursele la treabă, să caute mizeriile celuilalt, vom avea un adevărat şuvoi de gunoi gras, din care presa se va hrăni din plin, iar instanţele se vor umple de deputaţi, senatori şi miniştri. Bineînţeles, nimeni nu va face puşcărie, însă nici măcar o clasă politică atît de coruptă ca a noastră şi un popor atît de indiferent ca cel român nu pot eluda o asemenea evidenţă a faptelor (penale). Şi astfel, poate că raportul de ţară va reliefa un început de funcţionalitate a Justiţiei şi o creştere alarmantă a nivelului corupţiei în clasa poli