Romanul nu crede usor in criza. Cum ar putea sa creada, cand marile scandaluri guvernamentale sunt legate de banii de publicitate personala sau de partid (sau de EBA, categorie de clientelism speciala, desi traditionala la noi: fata sefului) cheltuiti de diversi ministri: Ridzi, Udrea, Nemirschi? Culmea e ca Nemirschi poate pleda ca are nevoie sa faca publicitate, avand in vedere ca tot romanul trebuie inrolat ca sa indeplinim planul la acquis comunitar pe un an macar in cincinalul viitor. Asa e (desi nu fara licitatie). Dar la sport sau turism, necuprinse in acquis, trebuie ca nu e nici o criza in tara sau responsabilul Guvern Boc nu ar arunca banii de publicitate cand insasi existenta celor doua ministere e un lux de vreme buna si rasfat de partid.
Vorba aceea, particularii au taiat drastic bugetele de publicitate si de calatorii: guvernul de austeritate, care a inceput prin a baga mana prin buzunarele pensionarilor cumularzi, isi pierde orice indreptatire morala daca arunca bani pe promovat evenimente pe care nici macar nu ar trebui sa le organizeze statul. si, daca adaugi ca pana azi am cheltuit mai mult ca anul trecut pe vremea asta si am incasat la buget mai putin, te cam ia ameteala. Iarasi ne imprumutam lunar ca sa platim pensii si salarii, ca pe vremea lui Victor Ciorbea, dar atunci aveam macar scuza ca faceam marea ajustare structurala fara de care redresarea economiei noastre nu era posibila. Sa iei bani de la banca cu o mana pentru pensionari ca sa ii dai Monicai si Elenei sa faca petreceri cu trupe – si, la rigoare, si cu popi – cu mana cealalta depaseste limitele penibilului. Ba chiar si pe cele ale autoconservarii in politica.
Dar cine ar putea face cenzura Guvernului, care se apuca dupa sase luni sa-si faca un organ de controlat cum cheltuim banii (ca, in mod evident, anii de lectii de la Banca Mondiala ca cel mai bun cont