Multă vînzoleală în viaţa politică românească din ultimele săptămîni. Vorbe aruncate, cu emfază sau ţîfnă, oficial sau mai puţin, de la „înalte tribune“ prezidenţiale, parlamentare sau guvernamentale sau, cel mai adesea, de la joasele măsuţe din platourile studiourilor de televiziune. O uriaşă trăncăneală domină spaţiul politic românesc. Aşa-zisele partide de guvernămînt se ciorovăiesc pe faţă cu aşa-zisele partide de opoziţie, ca să chefuiască împreună şi laolaltă pe ascuns. „Periniţa“ sfinţeşte locul deja fericit de Bunul Dumnezeu şi de reprezentanţii lui pe acest pămînt binecuvîntat. Unde gîlceava e de ochii lumii şi bucuria de a trăi plenar e mare cît roata de la un Mercedes de ultimă serie. Sentimentul nostru este că ne paşte un stat de tip „Estado novo“ corporatist, fără prea multă iniţiativă liberală şi fără deschideri democratice. Vor exista, desigur, libertatea de a da cu gura, dar şi libertăţile de tip rusesc de a face să dispară gura care nu prea tace sau vorbeşte mai altfel. Statul fericirii noastre viitoare va fi condus de o înţeleaptă şi luminată mînă energică, cu proiecte, programe, reglementări şi legi europene puse în practică de un Guvern şi de un Parlament ce nu vor ridica obiecţii. Dacă preţul la cîrnaţi, salam sau la prezervativele cu gust de banană va fi decis, simplu şi direct, prin opţiunea şefului Statului. Modelul Putin ne este foarte la îndemînă. Libera concurenţă, care era motorul capitalismului, şi acel p mic, plusvaloarea, deliciul capitaliştilor, care nu-l citeau în mod obligatoriu şi pe Herr Karl Marx, vor fi restrînse doar la modul cum se vor cheltui şi de către cine banii naţiunii. Şi fără prea multe comentarii, căci vor fi, cum şi sînt, inutile. Şi în plus, de multe ori, rău prevestitoare. Semne bune există deja pe piaţa politico-administrativă românească, mai ales că înţelepciunea populară a consemnat, sub formă condensată,