Srănepot de-al poetului Nicolae Labiş, pescarul afirmă că pescuitul înseamnă scule foarte bune şi informaţie despre cum se aruncă nada. Specialist în crap, păstrăvul „îi dă totdeauna cu... virgulă!”.
Pe când era de-o schioapă, Alexandru îşi petrecea timpul pe malul bălţii. Mergea cu bunicul lui, pescar împătimit, fie la barajul din Nord, de pe Olt, fie pe bălţile din împrejurimi. „Dădeam cu furnici, cu viermi, cu mămăligă, pentru că nu găseam viermi pe piaţă. Bunicul, Gheorghe Labiş, care este un unchi de-al poetului Nicolae Labiş, m-a învăţat să leg cârligele. Dacă nu ştii asta, pierzi timpul de pomană pe baltă”, spune tânărul pescar, care-şi aminteşte de dojana mamei. Copil fiind, fugea la peşte, de dimineaţa, de la ora 8,00 şi se mai întorcea pe la orele 20,00. Lecţiile şi le făcea după orele 22,00, aşa că revolta mamei era justificată. La 12 ani, Alexandru a luat primul premiu la pescuit, ocupând locul III la un concurs interjudeţean.
„Păstrăvul, singurul peşte care-mi dă cu... virgulă”
În anul 2002, a participat la două concursuri naţionale de pescuit, luând locul VI la un concurs naţional de pescuit ţinut pe lacul de la Săruleşti-Bucureşti şi tot la Bucureşti, pe acelaşi lac, locul VIII. „Ca să fii cel mai tare la pescuit, trebuie să ai scule nu atât cât să şi le cumperi din alocaţia copilului. Iar o altă condiţie este să înveţi peştele. Sau să ştii să citeşti apa” , povesteşte Alexandru care ne spune cum se aruncă nada pentru babuşcă, caras. Cel mai mare peşte prins de... „profesor” a fost un crap de şase kilograme şi un avat de patru kilograme.
Întrebându-l cum stă cu peştii de apă de munte, cu un umor neoş, junele pescar răspunde: „Cu păstrăvul nu mă înţeleg mai deloc. Este singurul peşte care-mi dă cu virgulă”. Cât despre nada folosită acum la pescuit, „profesorul” îşi aminteşte de vremurile de altădată. „Ne chinui