Prezentarea în deschidere hors concours a filmului lui Corneliu Porumboiu, Poliţist, adjectiv, iar în cadrul competiţiei lungmetrajelor a Celei mai fericite fete din lume de Radu Jude s-a constituit într-un merit însemnat al ediţiei a IV-a a Festivalului Internaţional al Producătorilor de Film Independenţi de la Mamaia-Constanţa (IPIFF), dar cu paradoxul unui efect semantic surpriză, care ne dă şi cheia ne-meritelor Festivalului. Înfrîngerea (non)eroului tînăr Meritul ipso facto al IPIFF 4 este punerea în evidenţă a unui racord tematic între cele două filme de ultimă oră ale tinerilor cineaşti, care, altfel, – fără includerea lor în aceeaşi suită de proiecţii –, ar fi întîrziat poate să ni se releve: înfrîngerea finalmente „liber consimţită“ a (non)eroului (foarte) tînăr – actant protagonist şi, în felul său, contestatar, în ambele producţii citate. Eleva cîştigătoare a unui „superb Logan break“ din filmul lui Jude pare sora mai mică a tînărului ofiţer de poliţie din filmul lui Porumboiu. Pînă şi mersul pe stradă li se aseamănă. Savant interpretat de Dragoş Bucur, în contre-emploi-ul junelui prim radios de pînă acum (restul definiţiilor sînt de lăsat pentru cronicile premierei de la sfîrşitul acestei săptămîni), ofiţerul începător şi mereu în civil, în urmărirea secretă a infractorilor minori, merge pe stradă în pas mărunt şi ferit, cu capul adîncit între umeri, ascuns în gulerul înalt al celui mai banal bluzon, parcă ruşinat nu atît de modestia misiei, cît de presimţirea unei zădărnicii. La rîndu-i, (ne)norocoasa Delia – Andreea Boşneag are din fire un mers ticăit şi inflexibil, cu talia ei mult depărtată de baremul 90-60-90, cu o timorare în care i se întrevăd complexele ezitante şi eşecul visărilor adolescentine. Fiecare va fi însă înfrînt nu de inamici malefici şi fioroşi, ci de persoane care „le vor binele“, care „îi iubesc“, aşa şi atît cît sînt în stare