Intr-o seara de noiembrie a anului 1998, cativa dintre cei mai puternici oameni de afaceri romani s-au intalnit, pentru a discuta un proiect comun: crearea unei banci care sa finanteze intreprinzatorii, scrie Claudiu Minea, pe Jeopardy.

Contextul in care s-a produs aceasta intalnire era urmatorul: economia romaneasca traversa o criza acuta, generata de nerestructurarea sectorului de stat si de lungul sir de falimente bancare (Bancorex, Dacia Felix, Bankcoop, Banca Agricola si lista poate continua). Accesul firmelor la credite era aproape imposibil. Ideile bune nu puteau creste, unul din motive fiind lipsa de finantare.

Acesti oameni de afaceri puteau cu usurinta aduna 10 milioane de dolari pentru a crea o banca (la acea vreme, 10 milioane de dolari era o suma imensa, iar capitalul minim necesar pentru infiintarea unei banci era, daca memoria nu ma inseala, de ordinul catorva milioane de dolari). Si, totusi, proiectul nu s-a materializat niciodata.

Cererea era acuta. Banca ar fi avut un succes sigur. Dar lupii singuratici nu au reusit sa isi depaseasca propriile limite. Firmele lor rezistasera, in anumite momente, doar prin vointa lor de a nu muri. Dar acum, aceleasi caracteristici care ii facusera sa ramana in picioare, se dovedeau bariere imposibil de trecut.

Intreprinzatorul ramane un lup singuratic. Un supravietuitor. Uneori da senzatia ca s-a adaptat perfect la societate. Dar, in esenta, mai ales atunci cand lucrurile merg prost, e doar el si gandurile sale. E intr-o batalie pe care o poarta singur.

Sistemul economic bazat pe mari corporatii a ajuns, la nivel mondial, intr-un impas sever. Sistemul economic de maine ar trebui sa se bazeze intr-o masura mai mare pe intreprinzatori.

Avantajele ar fi certe: intreprinzatorii nu ajung niciodata 'too big to fail'intreprinzatorii nu cer niciodata subventii de l