Lunga tradiţie a iarmarocului postdecembrist ne spune că scandalului Monica Ridzi îi va lua locul un alt scandal. Alte clăci, zise şi talk-show-uri pe cele două televiziuni de ştiri, alţi dătători cu părerea şi alte trăncăneli, întrerupte brusc de zbieratul moderatorului: Publicitate!
Înainte de a vedea ce a lăsat în urmă această nouă vâlvătaie, care a întreţinut iluzia că presa e independentă şi iluzia că avem o adevărată luptă împotriva corupţiei, se impune o precizare.
S-a scris şi s-a vorbit în aceste zile de o victorie a presei. Aiurea! Am fi putut vorbi de o victorie a presei dacă dezvăluirile în cazul Monicăi Iacob Ridzi ar fi fost rezultatul unei investigaţii pe cont propriu a Gazetei Sporturilor. Altfel spus, dacă salariaţii lui Dan Voiculescu ar fi pândit-o pe Monica Ridzi când aceasta ar fi mers la toaletă şi, cu o ureche atentă la trasul apei, i-ar fi şterpelit din seif documentele Afacerii 2 mai.
Din câte s-a văzut însă dosarul afacerii a poposit pe masa lui Tolontan cu tot ce trebuia pentru publicare: de la poză până la semnătură. Acest fapt, adăugat campaniei de presă vizând demisia ministrei, campanie în care s-a înscris şi trustul duşman Realitatea, dar mai ales campaniei politice, ne spune că nu e vorba de o victorie a presei, ci a politicului.
Ca de obicei, prin intermediul presei politicul şi-a rezolvat afacerile sale murdare. Cine e în spatele noului scandal?
S-ar părea, judecând după datele problemei, că e vorba de Alianţa PSD-PC. Campania a fost declanşată şi susţinută de trustul Intact, cei mai vocali susţinători în plan politic au fost liderii PSD şi PC. Dacă ne gândim însă la efecte, e greu de crezut că liderii PSD şi PC sunt atât de nătărăi încât să strice orzul pe gâşte.
Monica Iacob Ridzi e o anonimă în spaţiul nostru politic. Orice lider PSD şi PC şi-ar fi dat seam
