Copiii îl iubesc foarte mult pe actorul Marian Râlea. Este fascinant să-l vezi în mijlocul micuţilor, să-i vezi cum se joacă împreună de-a teatrul. Lumea îl recunoaşte pe stradă de la televizor, de la teatru, de la evenimentele din parcuri şi pieţe, în care acest artist se implică. Îi vorbeşte, chiar dacă nu s-au cunoscut vreodată. El crede că toţi românii îi sunt prieteni.

Jurnalul Naţional: Pe lângă meseria de actor pe care o faceţi, v-aţi implicat în diverse proiecte dedicate copiilor, iar mai nou studenţilor. V-aţi dus în zona educaţiei - educaţia în arta spectacolului. Toate impun multă muncă, idei... Ce altceva impun?

Marian Râlea: Şi multă credinţă. Pentru că atunci când crezi că cei mici vor ajunge nişte spectatori excepţionali, că vor intra în sala de teatru şi vor şti unde este locul magic al cuvântului ai nevoie de multă credinţă în ceea ce faci.

Aţi devenit lector la Universitatea din Sibiu. Tot din credinţa în această artă?

La început am fost puţin neîncrezător în capacitatea mea de a comunica ceea ce ştiam în această meserie de lector sau profesor, cum vrem să-i spunem. A mărturisi din experienţa ta unor tineri şi, mai mult, a-i face să te înţeleagă cred că e lucrul cel mai interesant într-o zonă a pedagogiei. Cât se va reţine din cuvântul pe care îl rostesc eu în faţa lor ţine doar de talentul şi de capacitatea studenţilor, de dorinţa lor de a munci, pentru că meseria asta, în afară de talent, implică multă muncă. Implică, cum spuneam, multă credinţă în arta pe care ai ales-o.

Statui însufleţite

Dorinţa de a face pedagogie vine după experienţa benefică, să-i spunem, cu copiii, atât la televiziune, cât şi la festivaluri de teatru sau la Teatrul Naţional pentru Copii, pe care îl conduceţi?

Tot ce mi s-a întâmplat ca actor a fost ca în viaţa civilă, restul ca nişte accident