A răsărit deodată din marea anonimă! Şi-a rotit aripile deasupra noastră şi ne-a silit să-l căutăm tot mai sus, în înaltul cerului. Apoi, într-o clipită, a căzut cu trupul zdrobit de propriul făt. În lupta temerară cu văzduhul, geniul lui a fost în cele din urmă frânt.

"Oricând îndrăzneala omenească va smulge aiurea succese strălucite naturii învinse, nu vom privi, ci vom zice cu mândrie: «Şi noi l-am avut pe Vlaicu»", spunea Nicolae Iorga. Deşi tânăr, Aurel Vlaicu a primit sprijinul şi consideraţia celor mai luminaţi intelectuali şi prelaţi transilvăneni. Octavian Goga l-a stimat şi l-a iubit! Alteţa Sa Regală Pincipele Carol şi Prinţul Bibescu i-au purtat cu sinceritate admiraţia, iar avocatul Romulus Boca l-a socotit "un prieten de nădejde"... A uimit o clipă lumea şi s-a întors iar acasă ca o solie ce şi-a împlinit datoria.

Dorinţa sa arzătoare s-a transformat în tăcere. Dealurile subcarpatice l-au primit mult prea devreme în inima lor. Fără a mai aştepta terminarea noului său tip de avion, Vlaicu s-a ridicat la 13 septembrie 1913 în văzduh, pentru a trece munţii la fraţii săi din Transilvania. Dar s-a prăbuşit la Băneşti, lângă Câmpina, unde şi-a pierdut viaţa...

PE UN PIEDESTAL DE FIER

Pe valea Mureşului, nu prea departe de oraşul Deva, se află satul Binţinţi. Printre casele albe acoperite cu ţiglă şi livezile cu pomi s-a născut şi a copilărit "valul" de lumină care a uimit întreaga lume - Aurel Vlaicu. Marele pionier al aviaţiei române a făcut şcoala primară în satul în care acum îi poartă numele. În casa cu prispă, cu stâlpi înfloraţi şi cu grinzi asemenea, Vlaicu şi-a proiectat idealurile. A construit micuţele zmee care mai târziu aveau să se ridice de la pământ. A desenat, a inventat şi a perfecţionat. Toate creaţiile inginerului s-au mutat însă alături în Muzeul Memorial. Sala de expoziţie apare încărcată cu brev