Traducerea la Editura Humanitas a textului daoist Zhuang zi reprezintă un eveniment important, pentru că ea aparţine unui tip special de traduceri, pe cale de a deveni minoritare în zilele noastre, şi anume al acelora al căror obiectiv constă în circulaţia de capital cultural. Acest tip de traduceri transferă dintr-o cultură în alta marile texte reprezentative, care se înscriu în patrimoniul textelor fundamentale ale omenirii. Există variate strategii ale traducătorului pentru a semnala o carte tradusă drept capital cultural. Traducătorii se străduiesc, de pildă, să arate că acele mari cărţi pot fi recauţionate, reactualizate, ca atare se fac analogii, racordări la aspecte contemporane, la marile probleme ale vremii, se dau indicaţii care să dirijeze aşteptarea audienţei.

Într-un foarte complex şi documentat studiu introductiv, traducătoarele Luminiţa Bălan şi Tania Segal fac acest tip de semnalare într-un mod elegant, neostentativ şi ne arată că textul Zhuang zi este justificabil drept capital cultural, pentru că este un text daoist reprezentativ şi pentru că este vorba de Zhuang Zi, un gînditor umanist cu o problematică de interes etern şi cu un tip de exprimare valoroasă artistic. Apologurile, micile fabule, alegoriile lui au devenit deja bun cultural comun, circulă în bagajul intelectual la fel ca toposurile cunoscute ale literaturii universale, sînt folosite pentru figuri de intertextualitate: fabula măcelarului artist, nu simplu meşteşugar, care nu-şi ascute cuţitul decît odată la 19 ani, tocmai pentru că el cunoaşte cu spiritul traseul subtil al lui Dao în alcătuirea corpului viu, apoi visul fluturelui ­- Zhuang Zi, ca schimb simbolic între realitate şi irealitate -, dialogul lui Zhuang Zi cu Hui Shi pe rîul Hao, atunci cînd acesta din urmă, de pe poziţia şi cu argumentele logicianului, îi contestă celui dintîi capacitatea de a cunoaşte bucur