Un artist aventuros:
Marcel Chirnoagă
La două luni de la moartea graficianului Marcel Chirnoagă, la Iaşi s-a deschis o expoziţie comemorativă. Cu acest prilej, "Suplimentul de cultur|" de săptămîna trecută publică o parte dintr-un interviu luat în 1997 artistului de Grigore Ilisei, pentru TVR-Iaşi. E una din puţinele mărturisiri biografice pe care a acceptat să le facă şi cu atît mai interesantă cu cît viaţa lui a cunoscut episoade ieşite din comun. De pildă, Cronicarul nu ştia că Marcel Chirnoagă n-a făcut studii universitare de specialitate, ci Facultatea de Fizico-Matematice, absolvită în 1952. A fost studentul lui Dan Barbilian şi al lui Octav Onicescu, care i-au dat iluzia că vocaţia lui ar fi matematica. Apoi, din cauza dosarului de cadre, nu şi-a putut urma vocaţia primă: "M-am reciclat în fizica atmosferică şi meteorologie, am lucrat la Băneasa şapte ani, făcînd o treabă cu titlu pompos: protecţia navigaţiei aeriene. Dădeam buletine de zbor piloţilor care plecau în curse". Deşi îi plăcea să deseneze încă din copilărie, "abia după 30 de ani am început să cred că rostul meu în viaţa asta e să fiu artist ş...ţ Cînd am demisionat de la meteorologie, m-am pus la ambiţie, să fac treaba cu meserie şi am început să învăţ meserie. Din cărţi mai întîi. Pe urmă i-am întîlnit pe profesorul Vasile Cazar şi pe asistentul lui, Ion State, care m-au încurajat şi m-au îmbrîncit, aş zice eu, ca să studiez şi să mă dumiresc cu principiile imaginii, imaginea pe care doream să o creez, imaginea emoţiilor, sentimentelor gîndurilor mele. Şi aşa că am fost încurajat de nişte colegi".
A putut trăi din lucrările lui, unele achiziţionate de stat, ba chiar a plecat de mai multe ori cu expoziţii în Occident ("Am fost încurajat de cei de la Ministerul Culturii, zic eu, ca element de propagandă. Voiau să dovedească prin lucrările mele liberalismul regimu
