Unele femei sunt mandre sa preia numele sotului dupa casatorie, altele, dimpotriva, se opun cu indarjire sustinand ca acesta este ultimul bastion al patriarhatului.
Asa se naste inevitabil intrebarea: de ce se mai respecta aceasta cutuma? De ce sotia inca mai preia numele sotului si atat de rar se intampla invers?
Iata ce cred despre aceasta controversa cateva scriitoare de succes din Marea Britanie ale caror opinii au fost solicitate de Daily Mail.
Esther Rantzen: Nu am pierdut o identitate, ci am castigat una noua
"Numele meu a fost prilej de glume inca de cand eram mica, deoarece multi il stalceau sau spuneau ca suna ca 'Esperanto'. Inghiteam in sec si zambeam, ce era sa fac. Asa ca, in 1977, cand m-am maritat cu Desmond Wilcox am fost foarte incantata sa semnez cu noul meu nume: 'Esther Wilcox'", povesteste scriitoarea Esther Rantzen.
Ea spune ca nu a simtit niciun moment ca si-ar fi pierdut identitatea, ci dimpotriva, a fost foarte incantata ca a dobandit una noua. Cu toate acestea, pentru a nu-si periclita cariera, a inceput sa foloseasca ambele variante ale numelui ei.
"Pentru profesorii copiilor sau pentru doctorul meu am fost si voi ramane 'doamna Wilcox', ceea ce imi da luxul unei vieti private. Pe de alta parte, in semn de respect fata de sotul meu care a murit in urma cu noua ani, la nunta fiicei mele sau la petrecerile din inalta societate particip in aceeasi calitate, de 'doamna Willox'. Poate parea formal, de moda veche, dar acest nume are o uriasa semnificatie pentru mine si e cel pe care il iubesc cel mai mult", a mai declarat ea.
Liz Jones: Mi se pare o atitudine de inferioritate si servilism asumata
"Nici nu mi-a trecut prin cap sa imi schimb numele cand m-am casatorit, mai ales ca noul nume era un pic ciudat. Dimpotriva, sotul meu a devenit 'Domnul Jones'
