Am avut norocul să-mi petrec vacanţe, week-end-uri, filmări, emisiuni sau doar ore cu fel de fel de oameni care-şi turnau găleţi de adrenalină în organism şi zâmbeau fericiţi. Cu adevărat fericiţi.

Am prieteni cu care sar cu parashuta, prieteni cu care merg la ski, prieteni cu care fac scuba sau cu care urc pe munţi. Am încercat de toate, atât cât m-au ţinut organismul şi creierul. Am testat alături de ei cam tot ce poate face un om atunci când are nevoie de adrenalină - pe 2 roţi, pe 4, cu elice, fără, cu kite sau frânghii, cu troliu sau doar cu mâinile. Ca în orice pasiune exclusivistă, povestea păţaniilor tale nu impresionează audienţe largi, nu ridică sprâncene şi nici nu încropeşte vreun dram de admiraţie sau compasiune decât dacă se întâlneşte cu o minte care a înregistrat trăiri asemănătoare sau freamătă de dorinţa abordării unei astfel de aventuri. Mă... aventurez, totuşi, într-o scurtă povestire. E despre nişte bărbaţi, câteva sute, şi despre mult mai puţine femei, care au renunţat pentru o săptămână la confortul civil, la alintul papucilor de casă şi la telecomenzi de tv, dvd sau aer condiţionat. Nu-i obligă nimeni şi nimic să îndure frigul, ploaia până la piele, efortul până la limita lacrimilor de neputinţă sau gustul amar al abandonului din motive tehnice... Nu i-a alungat nimeni de-acasă, nu le-a sponsorizat nimeni drumul şi piesele de schimb, nu sunt nişte ciudaţi sau nişte nemernici care fug de-acasă aiurea. Îi mâna în competiţia asta - Romanian Extreme Adventure - doar nebunia de a participa o săptămână întreagă la cea mai dură şi mai lungă competiţie off-road care se întâmplă la noi. Unii vor să câştige cu orice chip, alţii vor doar să termine cursa şi să mai adune o experienţă cu adevărat bogată, în accepţiunea lor. În fiecare zi pleacă în cursă cu motociclete de enduro, cu quad-uri, atv-uri sau maşini pe trasee imposibil de aborda